Esenta conceptului de libertate se manifesta doar pe momentele in care se opteaza.
In timpul scurs dintre momentele decizionale, asa zisa libertate nu-i altceva decat inertia tributara paradigmei rezultata in urma alegerii.
| Un caine lovit de masina se tareste cu ultimele-i puteri pe trotuar, langa alti doi maidanezi ce se imperecheaza cu frenezie!
Sfarsit si inceput de ciclu pe metru patrat! * |
Se nimereste ca rulez in urma unei coloane oficiale.
In fata, girofaruri si sirene matura tot ce misca – sau ar vrea sa miste, dar traficu’ …
Oare cum s-o simti un demnitar care beneficiaza de o astfel de tratatie?
Probabil exact cum se simteau si boierii din alte timpuri – lungiti in trasuri capitonate si clipind lenes catre antemergatorii ce se agitau cu tortele in maini, strigand din rasputeri: ”Faceti loc, trece Maria-Sa”
Cu putina imaginatie ma integrez si eu in aceasta ”calota empatica” ce se deplaseaza cu rapiditate – insa doar pana la rosul primului semafor …
*
Urmatorul client ma surprinde neplacut, deoarece omite sa mi se adreseze cu apelativul ”excelenta” :))
| Trezire; incet incet, functiile cerebrale se cupleaza cu realitatea, reinstalandu-se memoria unui ieri, speranta unui maine. Intr-un flash asociativ zaresc atarnata pe scaun lesa grijilor de azi. La radio se aude o piesa din alte vremi ”The Wall” amintindu-mi de clipul in care defilau cadentat niste unelte – tarnacoape cred – avand un mesaj avertisment ce n-a fost luat in seama atunci. Se anticipa viitorul in care traim azi – viitorul in care oamenii, in schimbul specializarii, robotizarii, si-au incarcerat ”eu-l” in ignoranta. Update pe basic instinct. La ce bun sa mai gandesti daca nu-ti foloseste la nimic? Neavand corespondenta vei fi izbit doar de ecouri viciate. ”Hei, teacher leave the kids alone” se aude din difuzor. Prea tarziu baiete. Elevii de-atunci deja conduc lumea. In fata oglinzii imaginea-mi reflectata n-are nici o legatura cu vreun tarnacop. Totusi trebuie sa ma armonizez cu sistemul. Incruntare. Mda, parca incep sa disting ceva amorf ce seamana a topor.Insa zidurile care incep sa se contureze odata cu forma, nu sunt ale mele … |
| – Indrazneata mutare, spuse tura chinuindu-se sa vada din coltul ei inaintarea unui pion, neacoperit insa. – Tu n-ai auzit niciodata de ”pionul otravit” da cu intrebatu’ vecinul ei, calul ? – Cum naiba se face ca mereu sunt luat de fraier, se revolta ”otravitul” ? – Las-ca stie el regele ce face, sustine cu aplomb nebunul ! – Da, rege – adica domnul ”mutare-ntr-o patratica” ironizeaza regina! * De undeva de sus – parca dintr-o alta dimensiune – se aude : – Your move, Sir … |
nu cred in demnitatea pe formatare paupera – e o multitudine de cioburi, ce n-are nicio legatura c’o oglinda venetiana!
Exista demnitati de sertar
ferecate
in budoarele frustrarii
Exista demnitati de parada
ce ieftinesc
dezideratele
flamanzilor de stele
Exista demnitati
construite-n vant
Dune de nisip ametite-n sensuri
Exista demnitati,
reflectate-n oglinzi
cositorite ieftin!
no offence –
Ne tonificam viata consumand la greu din orizontul asteptarilor, pana cand acesta ramane ..doar un orizont!
Convoi funerar ..
Verde pietonal: viata traverseaza pe zebra.
Claxoane infuriate: moartea n-are reguli ci doar prioritate!
…..
Primavara stationeaza la semafor.
Claxoane cu ”oda bucuriei”
Diapazoane promovate-n ”si”
Raiul e luat in franciza
Ingerii se-ntrec in loopinguri.
Ghioceii stranuta zapada
Omizile viseaza.
”Ham ham” zise un caine, flamand de uitare..
…………………………………………….
Un simbol alb lanseaza-un noroc murdar p-un ghinionist curat.
– La vita e bella, ii striga la ureche un trecator mucalit si distrat totodata …neatent la o garnitura de fonta – ce-apuca sa-i mai intoarca din ecouri:
– E bella.. ‘ella … la la la … … pa!!!
Barci fitoase prin udatura timpului.
Gondolieri ragusiti de viata:
”o sole mio”
Soarele zambeste … inc-o furtuna geo-magnetica!
Pe chelia unui pensionar doua radiatii pariaza:
– P-un foton cu branza, ca maine ninge iara?
”invidia-i o lauda, ura – un omagiu!”
Oare?
*
In cel mai bun caz, invidia poate fi antractul spiritului de concurenta.
Restu-i galagie!
*
Notiunea asta nu rezoneaza cand e vorba de lumi diferite.
Ca sa invidiezi iti trebuie un numitor comun de raportare – adica sa ocupi acelasi palier cu obiectivul ..ala dintre gamaliile voodoo!
Nu-l poti invidia pe boss-ul companiei la care lucrezi.
In schimb te-ar putea intriga foarte tare ”incompetenta” managerului tau direct – care initial ti-a fost un simplu coleg.
Fireste e vorba de ghinionul tau, ghinion ce lui i-a conturat norocul.
hmm, iata cum invidia devine ..superstitie! :))
Unii oameni isi determina conjucturile. Altii sunt doar niste reactii ale acestora!
zoom: insa cei mai multi, sunt erorile reactiilor!
