”S.C. angajeaza poeti! Salariu+bonuri de masa..”
Unii s-au nascut poeti!
Altii s-au nascut smecheri!
De regula poetul nu prea agreaza subtilitatile smecheriei
La fel cum nici smecherul nu rezoneaza cu perceptia poetului
Sunt total diferiti!
Dar …
Dar datorita faptului ca artistul trebuie sa mai si manance, se-ntampla ca uneori drumurile lor sa se intersecteze!
– Bine-ai venit serenisime, te pot ajuta cu ceva? – isi freca bucuros mainile smecherul, intr-o incununare a ratiunii de a exista!
– Doar cat sa-mi potolesc putin foamea si setea, raspunse candid poetul!
Apoi adauga cu o oarecare lehamite:
– Care-i pretul?
O intrebare simpla si pertinenta, care insa declansa in capul smecherului, fel si fel de scenarii paienjenoase prin care-l cuantifica pe artist in anumite valori contabile:
– Pentru fiecare dumicat ce-l vei inghiti de la mine, va trebui sa-mi prestezi de zece ori valoarea lui! Asta-i regula. Nu ma-ntreba de ce – chiar de ti-as raspunde, asta n-ar schimba cu nimic lucrurile! Eu doar hranesc artistii! Daca nu-ti convine, esti liber sa nu accepti!
– Hm, auzi, liber sa nu accepti – cu mine vorbesti jupane, sau cu stomacul meu?
– Cu tine … via stomac! Am tot respectul pentru existenta ta, dar stii, trebuie sa traiesc si eu cumva!
Apoi amintindu-si de vremea cand fusese si el ”filozof” intr-o situatie asemanatoare – inainte ca forta imprejurarilor sa-l faca mai pragmatic – continua:
– Da, ce-i drept burta goala nu prea te face liber!
Poetul tresari – mai auzise vorbele astea!
Cum de … adica maimuta asta e in stare sa gandeasca asa?
Inseamna ca stie!
E constient de ceea ce face!
Si-atunci nu mai e maimuta!
E un profitor lucid!
In ochii lui nu mai avea nici o scuza!
Isi blestema inc-o data soarta – a cata oara?
– Fie precum spui, se resemna el intr-o provizorie acceptare!
Cel putin asa credea el – ca-i doar provizorie!
Privirea-i deveni opaca.
”D-aici inainte sunt doar un simplu truditor pentru dumicati” se autosugestiona el!
”La naiba cu toate prostiile, vreau sa supravietuiesc doar”
”Hranitorul de artisti” isi dadu seama de schimbarea atitudinii si nu se sfii sa remarce:
– Pana si leii se-mblanzesc cu mancare!
Asta era prea de tot!
Nu fusese niciodata vreun leu dar … acuma era!
Printr-un chitai … pardon – printr-un raget indignat isi revarsa furia dintr-o latura a personalitatii, pe care nu si-o constientizase pana acum:
– Cum iti permiti tu, bai profitorule, sa-mi …
Se opri brusc!
Printr-un feeling anume isi dadu seama ca ceva nu se potriveste situatiei date!
Acum daca tot era un leu .. ce mai cauta el acolo?
Intr-un 180 de grade parasi brusc incaperea!
Simtea ca facuse ceea ce trebuia, se simtea bine, se simtea liber .. dar ..cam ce face d’obicei un leu? – se-ntreba el nedumerit, in timp ce pasii sovaielnici il purtau spre … gradina zoologica
Ganditor de Hamangia 
servus
evident din pricina asta poeţii sunt pe cale de dispariţie şi străzile-s pline de şmecheri filosofi… 🙂
toate cele bune!
”smecheri filozofi” aia-s neglijabili !
Periculosi sunt filozofii smecheri ! 🙂
Să nu refaci textul … cu stomacul gol!
😀
filosofii smecheri? 🙂
am cateva exemple 🙂 🙂
patapievici, liiceanu (vezi pdl) 🙂
smecheri filosofi sunt, insa intra la alta categorie: intelepciune din popor!
gata, m-am autoedificat 😀
am elucidat dilema asta pe care o aveam si care era de marimea unei verze 🙂 si arata ca una, in fapt 🙂 🙂 🙂
..era d’aia murata? :))
Poeţii se hrănesc cu ceea ce îi alcătuieşte; ceea ce îi alcătuieşte se hrăneşte din ei.
un fel de combustie? 🙂
Unele fiinţe sunt dintr-acelea care nu îşi umplu golurile fizic;deh, nevoinţe şi trebuinţe superioare… a se vedea natura fiindului amintit de tine, precum şi intensitatea încercării de rezistenţă, deşi conştient de unele neputinţe ale unor stăviliri. Tristă gamă…glumeam.
intelegere completa – chiar si in gluma ..