Despre invidie

”invidia-i o lauda, ura – un omagiu!”
Oare?
*
In cel mai bun caz, invidia poate fi antractul spiritului de concurenta.
Restu-i galagie!

*
Notiunea asta nu rezoneaza cand e vorba de lumi diferite.
Ca sa invidiezi iti trebuie un numitor comun de raportare – adica sa ocupi acelasi palier cu obiectivul ..ala dintre gamaliile voodoo!
Nu-l poti invidia pe boss-ul companiei la care lucrezi.
In schimb te-ar putea intriga foarte tare ”incompetenta” managerului tau direct – care initial ti-a fost un simplu coleg.
Fireste e vorba de ghinionul tau, ghinion ce lui i-a conturat norocul.
hmm, iata cum invidia devine ..superstitie! :))

Publicitate

Neintelegatorul !

Rulez spre aeroportul Otopeni.
Clientul, un cetatean austriac cu treburi prin programele de dezvoltare, este foarte intrigat la vederea atator masini luxoase ce sunt cam peste tot in drumul nostru :
– Nu inteleg, eu am un salariu destul de mare comparativ cu media din tara dumneavoastra. Si totusi n-as cumpara o astfel de masina scumpa.  

Ce sa-i spun ?
Ca p-aici imaginea personala e exacerbata la modul cel mai grotesc ?
Ca pe multi ”reusitori” ii intereseaza foarte mult parerea aproapelui intr-un feedback in care ”invidia e o lauda, iar ura-i un omagiu” ?!
Nu cred c-o sa-nteleaga !

                              *

Poate ca in urmatorii ani, multi din noua ”lume buna” isi vor da seama ca nu  e mare scofala sa stapanesti ditamai SUV-ul greu de manevrat in traficul din ce in ce mai aglomerat.
Imaginea promovata ostentativ ce se vrea dezideratul celor visatori, n-o sa mai aiba acelasi impact.
Pentru ca multi ”admiratori” isi vor da seama ca-i mai bine sa traiasca in viata lor personala nu in invidia vulpii uitandu-se la struguri !
La finalul acestei  ”povesti de tranzitie” cand vor exista paturi sociale bine definite, cu siguranta altele vor fi criteriile de apreciere.