Cui prodest

A crezut ca o sa se schimbe ceva!
Nu s-a schimbat nimic!

A sperat ca logica bunului simt va triumfa!
”Vae victis”

 A indreptat aratatorul spre incoerenta administrativa!
”Incoerenta”  i-a aratat mijlociul!

A adunat toate deraierile decizionale ale administratiei, le-a facut pachet, le-a pus o eticheta si a incercat sa se detaseze de ele incercand sa-si conduca afacerile cinstit si fara compromisuri ! 
  Dat fiind faptul ca avea parteneri de afaceri din tari unde economia are reguli bine stabilite – acest lucru traducandu-se si printr-o mare sensibilitate la factorii externi generati de criza – a avut nesansa sa constate pe propria-i piele, ce schimbari majore pot surveni la orice fluctuatie de indici!
Macar ca acest lucru i-a servit ca punct de referinta, dandu-si astfel seama de incompatibilitatea paradigmelor economice!

 Atunci a avut convingerea ca multi dintre cei ce sunt in varf – luand decizii gresite, de fapt se joaca cu chibriturile!
A sperat ca poate … daca mai are putina rabdare …cine stie?
Dar si-a dat repede seama – chibriturile erau ude!

 In cele din urma – scarbit, a spus:   la mine-n tara n-am niciun viitor, e timpul s-o tai!

                                *
 Drum bun Minitule !      http://minitu.wordpress.com/2009/05/26/detasare/

Vremuri !

La modul general vorbind, nu dau doi bani pe cultura stratificata in informatii seci de prin multe capete tinere.
Pe modul de operare a informatilor, doar conditionat de stimulii domenilor in care se activeaza – intr-o reactie automata la realitatea imediata!
 Multora le lipseste adancimea – acea latura dobandita in urma multelor lecturi – cu care sa interpreteze in profunzime informatia, dupa care s-o aplice intr-un mod original!

…………………………………………………………………………………………….

 Observ o mare diferenta intre cei de scoala veche – in polivalenta sistemului rusesc – si cei din sistemul actualal, sistem ce tinde spre limitarea spectrului complementar  specializarii de baza.
Celor dintai, lectura – cel mai accesibil mod de a evada din realitatea acelor timpuri – le-a dezvoltat o putere de intelegere mai profunda, mai multilaterala!
Noua generatie ca sa tina pasul cu schimbarile rapide, s-a orientat mai mult spre un pragmatism necesar, in care aprofundarea altor domenii e socotita pierdere de vreme daca acest lucru nu este macar tangential cu profesia in care se vrea excelare!
                
                          *

 Aseara am avut o interesanta discutie cu un om care in perioada anilor ’77 – ’83 invata carte intr-un stil mai special.
Elev fiind la scoala 150 a fost printre beneficiarii unui experiment in care s-au infuzat multi bani – totul concretizandu-se in laboratoare complet utilate, dese excursii in RDG, variate programe extrascolare, etc
Noutatea consta in modul de abordare al procesului de instruire – printre altele nu se dadeau teme pentru acasa!
Totul se explica clar in scoala, intr-o interactiune intensiva cu elevii.
Se formase un fel de relatie familiala – de la nivelul cancelariei pana in salile de curs!
Chiar si parintii elevilor incepusera sa se imprieteneasca, sa relationeze – de la schimbul retetelor culinare, vizionarea in grup a unor spectacole, pana la insotirea copiilor in tabere.
Toate astea au fost posibile si datorita unei directoare sufletiste care a reusit sa insufle un nou mod de a privi intr-ale educatiei!

 Ceea ce auzeam era desigur nemaipomenit, dar ma gandesc ca in acea mioritica perioada – cand ne uitam prin dictionare ca sa-ntelegem semnificatia cuvantului ”stres” – acest lucru era mai lesne de infaptuit !
Probabil si pentru ca era un mediu mai nealterat de pseudo…, exista o mai mare densitate de constiinte ce se implinineau prin sculptarea mintilor acelor copii.
 Sunt multi care au reusit in viata tocmai datorita unor asemenea dascali.

Smecheri si fraieri

De curand am dat peste o emisiune la tv intitulata ”Smecheri de Romania” in care sunt focusati indivizi cu mentalitati ieftine.
 
Eroare, aia nu sunt smecheri !
Aia sunt doar reziduurile unui sistem.

…………………………………………..

Pentru mine ecuatia e simpla : daca de la un anumit nivel ii spui unuia ca-i smecher, ori te pui in postura de fraier, ori intr-o complicitate conjucturala accepti ideea de colegialitate ! 
 N-ai cum sa ramai neutru, nici macar la adapostul ironiei !

Profesoara

 Concurs de ,,fotografie veche’’ pe scoli.
Clienta – o doamna profesoara ce prezinta prin celular situatia premiilor :
 – Domnule Director, juriul a dezbatut, s-a muncit foarte mult iar castigatorii acestui concurs sunt PE BUNE !

(acest  ”pe bune” imi aminteste de anii ‘90 cand la un concurs “Miss Piranda” bine “jurizat” castigatoarea a facut pasul in fata inainte de a-si auzi numele – spre amuzamentul celor prezenti !)

 Probabil simtindu-mi o oarecare receptivitate la arta fotografica, dupa vreo zece minute de discutii imi arata doua poze foarte vechi (1911) in ele fiind imortalizati tarani din alte timpuri :
 – Uitati-va la aceste costume populare, la broderia lor, la  motivele florale ! Observati expresia acestor oameni, atitudinea lor vizavi de solemnitatea momentului, de parca ar sti ca vor fi mesageri in timp ai traditiei. Priviti cu cata mandrie isi poarta costumele, portul acesta face parte din viata lor, din ei insasi !

 Imi place felul in care scoate in evidenta detalile din cele doua ”sepii’’
 – Sunt binevenite astfel de actiuni menite sa …
 – Sigur, si mai sunt si premiile acordate fiecarui copil !
 – Ce fel de premii ?
 – Cate o carte cu ,,Robinson Crusoe’’ !

 In dreptul unei scoli doi prichindei dezbat cu aprindere cele mai importante probleme ale lumii !
 Opresc in dreptul lor :
 – Mai baieti, v-ar placea sa primiti cadou cate un “Robinson Crusoe” ?
 – Ce e asta, strategie sau shooter ?

Eterna si fascinanta …

Reprezentativ

Un englez se minuneaza de faptul ca in aceasta tara unde  francofonia  se conjuga cu lejeritate la  ”to be-ul” balcanic, poate  relationa in limba lui natala fara prea multa gestica, cam cu toata lumea.

Imi explica cat de impresionat este de gradul de cultura pe care l-a  intalnit aici.
Intr-un ambuteiaj in care pierdem ceva timp, se intretine cu un vanzator de ziare … o aprinsa discutie in care Shakespeare si Byron sunt rapid epuizati.  Doreste la randu-i sa fie politicos – insa probabil, datorita mirosului de la shaormeria din colt, il confunda pe Eminescu cu Ommar Kayamm!
Ii atrage atentia de aceasta gresala un aurolac convins, ce ne strepezeste urechile cu un accent olandez ingrozitor

*

– Well, exclama mr. Smith – vad ca sunteti un popor tare destept, dar  nu-mi pot explica de ce standardul vostru de viata este atat de precar?!
–  Sir, se baga-n seama un coate-goale c-o sticla-n mana – un betivan. Saracia pentru noi e un hobby …

Ce tampit! Cred ca vorbeste alcoolul din el.
”In vino veritas”

Idealistul !

… privind la TV

  Avand un job datorita caruia pot relationa cu o sumedenie de tipologii – si implicit o postura de umil observator – ma tot minuneaza discrepanta dintre reprezentativitatea utilizatorilor de peoplemetere (aparate cu care se masoara audienta) si modul de gandire al majoritatii celor ce se perinda prin habitaclul meu.
E adevarat ca ar putea fi vorba de nise diferite, dar …
 Nu s-ar putea ca acele esantioane sociale sa intruneasca niste standarde ceva mai ridicate – conferindu-li-se astfel ideea de locomotiva ce ar putea tracta, influenta – via media – targetul neanderthalian d-acum spre o oarecare evolutie ?
 Nu cred intr-o teorie a conspiratiei in care audio-vizualul premediteaza indobitocirea populatiei !
Sunt doar imediate interese de grup – politico-economice – care raportate la o perspectiva ”macro” capata valente meschine !
Iar multi din cei ce ar putea face mai mult, doar se autosuficientizeaza pe extreme – bogatia si mizeria, politicul si interlopul (ma rog !)
 Multe tampenii domestice sunt amplificate  si convertite 
– in ”uragane la pahar” supuse atentiei celor ce clipesc cuminte, provocandu-li-se un spiritul de critica … dar intr-un cadru limitat !
– ori intr-o primitiva ”bastoniada de maresal” ce targeteaza pe cei ce clipesc andante !
Iar rezultatul devine din ce in ce mai vizibil !

 Azi – las’ c-o sa vedem maine ce-i de facut !
Maine va fi la fel !
Dar poimaine cand viitorul o sa tabare peste noi ?
Poimaine s-ar putea sa nu mai existe desfacere pentru IT de exemplu !
Piata de inalta tehnologie ar mai avea cautare printre maimute ?
(hm, cu exceptia telefoanelor !)
Deci n-ar strica ca … incepand de ieri – sa se ridice putin stacheta criteriilor intru alegerea utilizatorilor de peoplemetere !
Zic si eu, idealistu’

Lipscani

Centrul istoric al Bucurestiului
 

Un santier permanentizat ce te deprima
Un loc care respira istorie, dar intr-un mod poluat !
Ici si colo au aparut constructii ce nu-si au locul in zona.
Kitch-ul imbracat in hainele modernismului intr-o profanare a trecutului

 In alte parti ale lumii cu astfel de comori istorice se exporta imagine.
Primariile sunt constiente si exploateaza.
Si nu cred ca acei consilieri sunt critici de arta.

Intr-o reconstituire a ceea ce a fost, ar putea fi un oras in oras – aruncat inapoi in timp.
Cu pravalii, hanuri, ateliere – exact asa cum era odata !
O halta in istorie !

Turistul venit aici sa aiba senzatia … ca nu s-a nascut inca !