Afacerea!

 

Pe la sfarsitul anilor ’90 era in mare voga ”loteria” Eurobingo

 Mi-amintesc ca in ultimele editii castigau multe taloane completate cu … nume de caini!
Astfel ca-ntr-o repliere rapida a abordarii norocului, am decis sa fiu si eu in categoria celor care castiga, mazgalind pe bilet doar un simplu nume: Bujie!
Asa-l chema pe maidanezul meu – un caine roscat, mic de statura, destept si plin de viata.
Numele asta il dobandise pentru ca avea un obicei prost: atunci cand mai curatam bujiile la obosita mea dacie, sutea mereu cate una gata curatata.
O recuperam eu intr-un tarziu, dar cu ce efort …
Asa ca i-a ramas numele de Bujie!
Un nume cu scanteie!

 Deci in ziua in care pentru ultima data m-am hotarat sa mai risc niste banuti la bingo, l-am convocat pe nazdravanul Bujie la o scurta discutie:
 – Uite ce e, m-am gandit ca noi doi putem fi parteneri intr-o afacere!
 – Ham … adica in traducere ar suna un fel de ”s-auzim despre ce-i vorba”
L-am luat pe departe:
 – Spune-mi cinstit, nu ti-ar place ca in loc de subrezenia asta in care locuiesti acum – sa ai un cotet imens imbracat cu furnir de calitate, cu geamuri din termopan, usita batanta din policarbonat, o micuta piscina …
 – Ham, ham, ham, ham, ham, ham …
Credeam ca nu se mai opreste!
Am continuat:
 – Ce zici si de niste dejunuri regulate ce-ar consta in muschi file, carne macra fara pic de grasime, ceva oase mari de vita, numai bune pentru dantura, niste bomboane cu ciocolata …
 Nu mai latra, o daduse pe limbajul corpului – sarea la mine ca apucatu’ ma lingea pe mana apoi se invartea ca un titirez in jurul coz … ma rog, elicei!
Judecand dupa comportamentul lui, se parea ca afacerea o sa fie un succes!
Hm, ”se parea”
Dar eu doream sa fiu sigur, nu vroiam incertul ”se parea”
Asa ca am plusat:
 –  Si ca sa fie treaba treaba, indata ce intelegerea noastra va da roade, voi intreprinde tot ce-i necesar pentru ca tu sa te bucuri si de tovarasia a doua-trei maid … adica printese! Un mic harem alteta … daca-mi permiteti!
 – Hauuuuuuuu .. hauuuuuuuuu ….
Din punctul meu de vedere situatia era cat se poate de clara. Acum mai trebuia sa intru in miezul problemei: 
 – Stii, in ultimul timp s-au castigat bani frumosi cu nume de catei inteligenti, asa ca tine – alteta. Deci ma gandeam sa-ti caligrafiez scanteietorul nume, pe taloanele de bingo la extragerea de maine.
 – Ham, ham, isi exprima el o oarecare rezerva!
 – Nu exista, poti avea deplina incredere in mine, n-o sa te trag in piept! Sarcina ta e sa incropesti acolo d-un noroc baban, poate printr-un spiritism canin – voi stiti ce si cum!
 In fine, a aprobat totul printr-un ”ham” dar putin cam neutru in opinia mea!

A urmat ziua extragerii – nici astazi nu-mi dau seama care a fost motivul pentru care n-am castigat nimic …
Eram suparat la greu!
Cum e posibil?
Ghinion?
Da, dar al cui?
Pai ia sa vedem, ce nume era scris pe taloane?
Ahaaaaaaaaaa!!!

 – Pai bine bai nesimtitule, chiar sunt bataia ta de joc?
 – Ham!
 – Adica mai ma iei si la mistho!
 – Ham!
 – Niciun ham, neispravitule! Eu unul mi-am facut treaba, dar tu? Tu nimic! Am investit in tine atata incredere …tradatorule! Nici nu stiu cum de am crezut ca o potaie proasta ca tine ar putea sa …
 – Ham!
 – Mucles! Dom’le si ce tupeu aveai! Vroiai sa stai intr-un cotet de cinci stele, ai?  Cu termopane! Piscina! Dejunuri imparatesti! Pai meriti tu asta, bai puricosule?
 – Ham!
 – Degeaba o faci acum pe niznaiul! Nu-ti inghit eu trucurile astea ieftine! Mars d-aici balosule! Hm, auzi – mai vroiai si vreo douazeci de maidaneze! Adica o faceam si pe codosul pentru tine! Bravo frantz! Pai ce-i aici ba, bordel?  Cum iti inchipui tu ca …
 – Ham!
 – Ham, ham …

Maidanezul

Intrasem intr-o bacanie de cartier.
Cum stateam eu la coada, deodata m-am simtit atins de doua ori pe gamba!
Doua atingeri succesive apasate, exact ca atunci cand cineva te atentioneaza folosind degetul.
Inclin curios capul.
Surpriza!
Cel care ma atingea in felul asta pe picior, era … un caine!
Destul de contrariat ”am comandat” si pentru el doua feli de parizer.
In timp ce-l studiam intr-o  ”mare e gradina …” si-a molfait tacticos mezelul, dupa care s-a asezat langa un alt cumparator repetand stratagema – doua batai cu laba pe gamba!
Inutil sa spun ca stilul asta de a cersi l-a inmuiat si pe celalalt client!
As fi vrut sa intru-n vorba cu el, sa-l intreb cum il cheama, unde studiase tipul asta de PR, dar l-am simtit ca n-are chef de comunicare!
Cu burta plina – cine stie cati ii mai cotizasera inainte – fara sa se uite in stanga sau in dreapta, fara vreo recunoscatoare invartitura de coada,  s-a indepartat alene de mine, lasandu-ma sa presupun ca eu, bipedul, pentru el nu existam decat ca parte dintr-o statistica intr-astfel de ”protocoale”.
Hm, ma cam simteam folosit!

Pestilentiala

… Inspirat din bizarele obiceiuri ale cainilor mai din vest ce-si scot stapanii la plimbare, numai daca acestia sunt inarmati cu lopatica si punguta !   Cainele vecinului de la et.1 – nu conteaza cine e, cu ce se ocupa, de ce se ocupa (vecinul, nu cainele) isi goleste tacticos intestinul exact pe mijlocul trotuarului din fata blocului. Dupa care ii este examinat atent dosul (al cainelui desigur !) M-astept ca din clipa-n clipa sa-l si miroasa (hm, stapanul cred !)  Privirea aceea ingaduitoare plina de bunatate – specifica anumitor iubitori de animale – cauta alta privire plina de bunatate la fel de specifica, cu care sa rezoneze-ntr-un :  “Saracul, a fost cam constipat azi” Dar negasind-o isi continua amandoi plimbarea – foarte atenti insa sa nu calce in proaspatul “noroc” .  Intr-un jogging “seven o’clock” vecinul de la 9 – noua e sigur, ca astia alearga conform trendului : treining, gluga, CD portabil cu  “miscati-va in limba engleza fara profesor” – adancit in studiu, nu observa ca tocmai a devenit “norocos” O sa realizeze asta ceva mai tarziu, in casa – cu care ocazie va exersa si-n engleza de cartier …   Doamne, cat se poate vorbi despre ”rahat”

Observator

Un caine lovit de masina se tareste cu ultimele-i puteri pe trotuar, langa alti doi maidanezi ce se imperecheaza cu frenezie! Sfarsit si inceput de ciclu pe metru patrat! * Un boschetar zace  pe scarile unei maternitati. Alaturi e cheia fericirii lui pe jumatate golita! Dinauntru cladirii se aude un tipat de nou-nascut. Imi vine greu sa cred ca acest seaman, candva tipa si el la fel! Il privesc cu atentie. E doar o imagine statica in care trecutul si viitorul nu exista. .. omul asta e doar prezentul!