Zece ani fara Iosif Sava !

                                                Zburatorul

                                                     *
 Nu stiu de ce, dar mi s-a facut dor de Iosif Sava !
De ”fundamentalistul muzicii mari”
De omul care in nomenclatorul culturii, a inventat o fisa de post care acum e goala !
 Mi-l amintesc in emisiunilor d-altadata, cu acea delimitare sacra
”dupa Bach … e pauza !”
Dupa care supunea atentiei multe alte registre componistice, carora intr-o traducere elitista le accentua valoarea intrinseca.
 Apoi cobora pe la nivel domestic, insa fara sa-si piarda nimic din aura de apartinator al altei lumi !
Aborda lucruri simple, cotidiene, discutii aprinse cu invitati interesanti
 Astfel ca-mi vorbea si mie, si lu’ vecinu’ Vasile !

 Si iarasi urca pe alte dimensiuni – de data asta luand cu el si o parte din privitori.  Multi fara educatie muzicala, dar avand incorporate native cutii de rezonanta – dornice sa vibreze cu universul !
 Asta n-o putea face oricine !
 
 Pe la acel nivel domestic m-a  ”pacalit” si pe mine – profanul !
La-nceput a fost o simpla curiozitate, dar dupa aia – exact cum actioneaza un drog – mi s-au deschis anumiti receptori care din ce in ce mai nesatiosi se manifestau intr-un sevraj daca uitam sa le aloc saptamanal cate o doza de serata  !

  Azi cand timpul mi-o permite, din cand in cand mai decolez pe cate-o ”Fuga” sau ”Sonata” constient fiind ca pe la nivelul meu, probabilitatea de a ma ciocni cu alti ”zburatori” e minima !
  Daca-ar mai fi trait Maestrul sunt convins ca s-ar fi impus … o conduita preventiva !

Eterna si fascinanta …

Reprezentativ

Un englez se minuneaza de faptul ca in aceasta tara unde  francofonia  se conjuga cu lejeritate la  ”to be-ul” balcanic, poate  relationa in limba lui natala fara prea multa gestica, cam cu toata lumea.

Imi explica cat de impresionat este de gradul de cultura pe care l-a  intalnit aici.
Intr-un ambuteiaj in care pierdem ceva timp, se intretine cu un vanzator de ziare … o aprinsa discutie in care Shakespeare si Byron sunt rapid epuizati.  Doreste la randu-i sa fie politicos – insa probabil, datorita mirosului de la shaormeria din colt, il confunda pe Eminescu cu Ommar Kayamm!
Ii atrage atentia de aceasta gresala un aurolac convins, ce ne strepezeste urechile cu un accent olandez ingrozitor

*

– Well, exclama mr. Smith – vad ca sunteti un popor tare destept, dar  nu-mi pot explica de ce standardul vostru de viata este atat de precar?!
–  Sir, se baga-n seama un coate-goale c-o sticla-n mana – un betivan. Saracia pentru noi e un hobby …

Ce tampit! Cred ca vorbeste alcoolul din el.
”In vino veritas”