Despre invidie

”invidia-i o lauda, ura – un omagiu!”
Oare?
*
In cel mai bun caz, invidia poate fi antractul spiritului de concurenta.
Restu-i galagie!

*
Notiunea asta nu rezoneaza cand e vorba de lumi diferite.
Ca sa invidiezi iti trebuie un numitor comun de raportare – adica sa ocupi acelasi palier cu obiectivul ..ala dintre gamaliile voodoo!
Nu-l poti invidia pe boss-ul companiei la care lucrezi.
In schimb te-ar putea intriga foarte tare ”incompetenta” managerului tau direct – care initial ti-a fost un simplu coleg.
Fireste e vorba de ghinionul tau, ghinion ce lui i-a conturat norocul.
hmm, iata cum invidia devine ..superstitie! :))

Ganduri subterane!

Ma duc la banca sa-mi recuperez niste ochelari de soare pe care-i uitasem cu ceva timp in urma pe biroul unei operatoare.
Sigur au fost acolo, doar ca acum nu mai sunt – daca as putea sa vin peste doua-trei zile..poate apar.. Desigur m-a recunoscut – sa stau fara grija, vor apare si ochelarii..

Hm  ”m-a recunoscut”
De fapt sunt constient ca am un anume fel de a fi, care ma amprenteaza in memoria multora.
Chiar mi-amintesc cum in urma c-o saptamana am fost strigat pe nume – un fost coleg din clasa a patra ma recunoscuse dupa ani buni.
A urmat o scurta discutie pe finalul caruia s-a simtit dator sa faca o remarca:
– Dom’le dar nu te-ai schimbat deloc..ba nu..acum parca esti mai inalt!!
Eram coplesit – in semn de multumire chiar vroiam sa-i recit ”catelus cu parul cret”  insa i-a venit tramvaiul.
Mai bine asa – nu mai stiam toata poezia!

Intru in criza de timp, alerg sa iau metroul.
Ma napustesc la caserie cu o bancnota de cinci lei.
Pe fondul zgomotos al vagoanelor ce opresc in statie, primesc cartela si restul – mai putin o moneda de cincizeci de bani care e cautata andante.. ma rog, salariu mic ..
Repede pe scari in jos – conductorul ma vede cum alerg disperat dar apucase s-anunte   ”atentie se-nchid usile”
Asta e – nobless oblige!
Daca cu mana ce-o indrepta spre buton, pret de-o secunda si-ar fi acoperit un cascat ..n-as mai fi scris textul asta!
Insa ghinion – conductorul era bine odihnit, prin chestia asta bulversandu-mi mie cateva minute din viata!

Hm, si cand ma gandesc ca prin orice fel de interactiune ne influentam reciproc viata – uneori ne determinam chiar destinul fara sa ne dam seama de asta..
Spre exemplu conductorul ala cu sange albastru care n-a facut compromis la o clipa, datorita vampirismului meu energetic transmis printr-un f.., mai mult ca sigur a cascat in urmatoarea statie, in felu acesta intarziand cu o secunda inchiderea usilor – fapt care i-a dat ragaz unui seaman sa se razgandeasca asupra unei decizii proaste ejectandu-se imediat din metrou, schimband astfel cursul unor evenimente care la randul lor ..gata, stop!

In fine – ”ma urc” in urmatoarea garnitura simultan cu alte sapte persoane.
In secunda doi sunt singurul ramas in picioare – nu ca n-ar mai fi scaune libere.
Cercetez fugitiv figurile statatorilor – toate’s ganditoare.
Acum inteleg de ce, fiecare si-a ocupat instant cat-un loc.
Eu am ramas in picioare tocmai ca sa verific teoria.. si titlul blogului meu ce face trimitere catre o gandire ..asezata! 🙂
Cat de clar se vad lucrurile de la inaltime.. hm, oare de ce-mi vine sa’njur?

Afara, soarele parca-mi interogheaza retina:
”unde iti sunt ochelarii, bai ganditorule?”