Reflectie bruta!

 

Om/
Generatii..
 ”cui prodest?”

  Final de ciclu: ”de profundis”
Moartea zambeste secvential:
 – Hai nu te mai preface ca nu stii cine sunt – ma cunosti chiar de cand te-ai nascut!
Hm, ce tupeu are doamna – c-o piatra n-ar indrazni sa-si masoare puterile.. 

Povestea heringului calcat de locomotiva!

In largul oceanului.
Gasca de heringi se misca tacuta printre curentii marini.
Atentia fiecarui individ e permanent cuplata pe vecinul imediat – la randu-i reper altui aproape, evoluandu-se astfel intr-o sincronizare perfecta.
Totusi in ciuda faptului ca bancul inspira ideea de unitar, la o scara ultrasensibila orice peste isi are propria-i personalitate.
Unii chiar mai accentuata..

Ce-o fi fost in mintea unui hering mai rebel, atunci cand prin hardul lui de doua secunde i-a trecut ideea sa faca opinie separata?
Sa iasa din banc – asa pur si simplu!
Si cum o fi ajuns el la concluzia ca-i bine sa se adaposteasca exact intr-o plasa pescareasca – in timp ce confratii lui se indepartau rapid spre alte zone?
Mister..pret de doua secunde!
A fost foarte surprins atunci cand un pescar l-a aruncat cu nepasare intr-o imensa vana… fara sa-i ceara indeplinirea a trei dorinte – asa cum auzise el prin diferite bancuri!
O vreme s-a zbatut aprig in capcana propriei neimpliniri – se simtea inselat de acel marinar fara vise!
In cele din urma s-a linistit – a realizat ca branhiile nu pot respira sarea ce-l inunda din toate partile…
Apoi n-a mai contat nimic.
Nici faptul ca era introdus intr-o conserva, nici ca ulterior a ajuns in sacosa unui amarat – care proaspat lovit la cap de destin, murmura intelept  ”to be or not to be”  intr-un final hotarandu-se pe varianta ce coincidea cu o cale ferata ..
Soarta ..o lumina alba apropiandu-se cu repeziciune, un semnal acustic ..un ocean plin cu sperante ..bancuri cu sperante ..

Tocitorii ..

Armata de tocitori plecase..

Incepuse procesul de restabilire a sensurilor ce fusesera ascunse printre sintagmele cliseizate.
Greu de tot – urechile isi pierdusera sensibilitatea.
S-a incercat demodularea cliseelor prin sustinere faptica, prin argumente betonate-n logica..

Lumea inca era bulversata.
Ici colo incepuse sa s-auda voci ce se chemau una pe alta:
– Veniti! E de ajuns numai sa luati aminte – cine are urechi.. sa vada!
La-nceput au auzit putini, apoi au vazut din ce in ce mai multi.
Fiecare incepu sa strige din ce in ce mai convins:
– Hei, oameni buni – s-au restabilit sensurile..

Au cazut mastile care oricum devenisera stravezii,
Oamenii respirau adevar..
Un galagios adevar ..al fiecaruia!

Nu se mai intelegea om cu om – numitorul comun al principiului era prea uzat.
S-au apucat sa-l restaureze niste pocaiti –
A fost greu dar in cele din urma au reusit.
Insa vacarmul a devenit si mai mare – principiul nu mai corespundea vremurilor!
Era nevoie de un altul.
S-au pus serios pe lucru.
Timpul trecea iar rezultatele se lasau asteptate – oamenii deveneau din ce in ce mai nervosi.
Galagia devenise insuportabila – se auzea pana departe..
Au auzit-o si tocitorii care s-au intors din drum, erijandu-se rapid in arhitecti circumstantiali – proiectand coloane de adevar.. orizontal!
Apoi au reluat ce stiau ei sa faca cel mai bine – sa toceasca – pana cand sensurile s-au pierdut iar printre intelesuri..

Nationalitati

La modul general vorbind, omul nu poate doar sa traiasca ci trebuie sa se simta si apartinatorul unui context ceva mai larg. 
Astfel ca neamtu’ e seriozitate, francezul e artist, in fiecare dimineata rusul se scoala cu convingerea ca daca ar vrea ar schimba lumea, americanul e democratie, arabul construieste in jurul perceptelor, indianul se regaseste-n nirvana, fiecare japonez are o gena de samurai..
Romanul insa-i mai generalist … :))

Bulversarile unui spermatozoid

vol 1:
https://iavaleriana.wordpress.com/2009/06/10/efemera/

vol 2:
Energii starnite-n scara micro
Fonduri genetice trezite din amorteala
Secvente ADN cautand amprenta structurarii
Perechi de cromozomi ocupandu-si locul
Urmeaza o intrecere pe cinste.
*

Se trezi brusc cu un sentiment de deja-vu.
Se simtea acelasi doar ca in alt corp.
Cine stie la a cata reincarnare reincelulare era.
In juru-i se agitau milioane de semeni.
Cunostea faptul ca dintre ei doar unul va castiga
”Desigur, asta doar daca nu picam iar cu totii intr-un latex!” isi spuse ganditor.

Din cateva ondulari de coada executate alene, se mai apropie putin de linia startului.
Se simti impins din spate :
– Daca nu te grabesti da-te la o parte, mah boule!
Recunoscu usor specimenele din grupa yyzX5 :
– Ba, voi n-aveti niciodata loc de altii, se indigna el in scurt.

Privi condescendent peste toata aceasta tacuta harmalaie ce se agita-ntr-o statica miscare!
Hm, un nou inceput!

Deodata se auzi o voce venita de aiurea:
– Cei aspectati cu Soarele-n Balanta sa treaca-n ”pole position”
Imediat se starni o vanzoleala ce-ncetosa tot spatiul.
Ciudat, n-avea deloc sentimentul de apartinator la aceasta tensiune crescanda Era detasat – contemplativ chiar.
Simtea ca-n aceasta noua aventura ar fi putut deveni un pictor, sau chiar vreun statician .. desigur, asta daca ar fi castigat campionatul ..
De aiurea se auzi iar:
– Aia cu Balanta, sorry – la loc comanda!
Apoi:
– Cei cu Luna in conjunctie cu Saturn …go…go…go…

”De cand cu popularizarea kamasutrei, nimic nu mai e ca-nainte” cugeta staticianul.
– Saturnul, la loc comanda! Sorry!  Un pas o ondulare inainte aia din casa lui Marte.  Haideti .. go…go…go…fiti si voi mai increzatori, poate aveti noroc de-o viagra expirata .. go…go…go …

Trecu ceva timp ..
”Ce chestie, vad ca martienii aia nu se mai intorc” isi spuse – dar n-apuca sa realizeze ce-nseamna asta, pentru ca imediat fu antrenat intr-o miscare rapida ..
”Fir’ar.. iar m-a luat pe nepregatite”
Mai apuca sa simta un gol de aer, sa vada o plomba … apoi neantul!

Un alt tip de fabula!

 … adica un banc !
Greierele e dojenit la fiecare luna de furnica ce muncea din greu sa-si faca provizii pentru iarna :
 – Nu faci nimic toata ziua. Doar te dai mare artist.  Las’ ca vine ea iarna, sa te vad atunci !
Timpul trece – in prag de iarna, prin fata musuroiului trece greierele la volanul unui ”mert”.
Furnica se minuneaza :
 – Ce-i cu tine greiere, vad ca te-ai ajuns ! Cum naiba …
 – Furnicuto, masina-i doar un avans dintr-un contract cu ministerul (…)  pe care ma duc acum sa-l semnez … la Paris !
A stat furnica putin sa mediteze, dupa care i-a spus :
 – Auzi greierasule, am si eu o rugaminte. Daca-l intalnesti acolo pe unu La Fontaine parca –  te rog sa-i spui din partea mea ..ca-mi bag picioarele in fabula lui!