Sah ..

…de pe margine!

 Trecuse ceva timp de cand era concentrat asupra mesei.
Broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte.
Era numai el si piesele.
N-avea in fata un adversar ci entitati incarnate inlemnite in fiecare figura de pe tabla.
Inca se afla in interiorul schemelor de deschidere ale caror variante standard ii conferea o oarecare siguranta.
Pana acum doar isi corelase strategia cu miscarile partii adverse, insa d-aici incolo simtea ca trebuie sa preia initiativa.
Sa-ncerce cuantificarea neprevazutului!
Calcula frenetic diferite combinatii.
Se gandi la o mutare ce-ar fi fost un punct de plecare pentru o deschidere mai ampla, cat mai avantajoasa – dar fireste ca i s-ar fi anticipat cu usurinta intentia.

”Pentru marii maestrii, tabla de sah este doar un fel de reper – decalat in timp pentru spectatori. De la un anumit nivel, efectul oricarei mutari este perceput instant ca ultima piesa dintr-un domino.   realizez eu, pipaindu-i admirativ intentiile!
 
 Oare ar fi bine sa-ncerce o rupere din previzibil sacrificand un pion?
In patru mutari ar fi dobandit un anumit avantaj pozitional.
Acum e vorba si daca adversarului ii convine trocul – pozitie contra piesa.
Pentru ca desigur, la randu-i poate realiza si el scenariul asta – numai ca peste cinci mutari ar putea sa creeaze o alta paradigma tactica, cu efecte pe care in acest moment deja le calculeaza ..
Mda, riscant –
Se uita instinctiv la ceas.
Concentrare
In mintea-i incepe sa se deruleze matematic zeci de ipostaze.
Tabla de sah i se dematerializeaza printre neuronii incinsi- scanand cu repeziciune multitudinea variantelor

Ii simt gandurile ricosate din tabla de sah.

Pachete cu informatii condensate-n zona tamplelor.
O picatura de sudoare cade peste nebun – acesta se clatina sub responsabilitatea actiunii!
Unul dintre cai freamata nerabdator – pare ca si-a inteles perfect rolul.
 Fixa cu privirea regele advers – incercand sa afle daca acesta isi da seama, ca peste exact 14 mutari va fi tintuit pe campul H2.
Hmm, nimic alarmant!
Go ..
……………………………………………………

 Anticipase totul bine, insa doar pana la a 9-a mutare.
D-aici inainte calculele lui nu mai corespundeau – adversarul isi permisese sa iasa brusc dintr-o anume logica.
O mare dilema i se contura printre urletele razboinice ale figurinelor.
Trebuia sa aleaga!

 Si a ales.. dezastrul.
Ar fi fost d’ajuns o simpla miscare a nebunului – dar acesta parea depasit in propria-i conditie.
Un pion veni degraba-ntru flancare.
Prea tarziu – lucrurile nebunesti nu le fac pionii!

 Ciudat, prin acele calcule complexe, diminuase aleatoriul la maxim!
In opinia lui, nimic nu mai putea fi la voia-ntamplarii
Cu toate astea..
Nu-ntelegea deloc ce-i scapase.

                         *

 Scapase din vedere faptul, ca in sah nu-i vorba doar de calcule reci – sahul e o arta!
 Ii scapase faptul ca-ntr-o partida asemanatoare – din 1972 – aceeasi dilema o mai avusese un chalanger, care insa alesese cealalta varianta … nebunul lui chiar a fost nebun!

 La naiba, individul asta ar fi putut fi un Spasski!
Gata, m-am enervat prea mult – un timp n-am sa mai trec prin Cismigiu!

Reclame

In metrou (2)

Mai putini colindatori decat in alti ani
Scaune libere din belsug.
Ma asez.
 Statia Lujerului.
Trei pustulache dau buzna intonand ceva ce-ar vrea sa semene a colind.
”Domn Domn, sa-naltam … ”
Priviri indiferente – nu impresioneaza pe nimeni.
 Politehnica.
Trubadurii isi muta ”talentul” in alt vagon.
Poate c-or sa fie mai norocosi.
 Statia Eroilor.
Isi face aparitia un acordeonist.
Prima incercare ”O ce veste minunata” nu se potriveste prea mult cu zgomotul gandurilor din capul calatorilor.
Incepe o alta piesa.
De data asta da – a renuntat la ipocrizia religioasa a deschiderii de portofele.
E o piesa dintr-aia care se canta pe malul Senei –  care te incarca cu nostalgii romantice – chiar daca n-ai apucat sa le traiesti, vibrezi la ele de parca ti s-ar fi intamplat.
Tipul chiar e talentat – un pusti de 18-20 ani imbracat cu haine de calitate.
Asta inseamna ca nu vrea sa inspire ”sentimente crestinesti”
Deci pe palierul lui omul isi respecta valoarea .
Si bine face.
E una cu acordeonul, pe care-l face sa inspire, sa expire – transformand aerul in unde invaluitoare ! 
Solo-urile claviaturii sunt excelent echilibrate pe basi.
Urmeaza alta piesa in acelasi registru.
Si-inca una !
 – Urmeaza statia Izvor !
Pe cine intereseaza …
Sunete armonioase ce-mi intra prin timpane – ajungand Dumnezeu stie cum, sa ma furnice pe sira spinarii.
 – Urmeaza statia Unirii, peron pe partea stanga.
Gata cu concertul.
Ajungand in dreptul meu, ii palmez o hartie de 10 lei … hm, pret de strapontina !
Inclina capul cu respect – dar nu inspre mine, ci spre coltul de sus al vagonului, unde ecoul catorva note ramase intr-o anume inertie, se stinge incet.

  Hm, ma simt cam profitor !

Masuri !

 In fiecare secunda in capul unui om se succed cu repeziciune o gramada de ganduri.
Practic e aproape imposibil sa nu te gandesti la nimic !
Iar aceste ganduri, de regula dau masura fiecarui individ.
Insa anumite ”masuri” se pierd aiurea, din cauza multiplelor prioritati ieftine aparute la concurs cu ele (cu masurile) ceea ce duce la ratarea aplicarii lor in fapt
Sa zicem ca sub influenta unui moment am ajuns la o promisiune facuta siesi.
Exemple :
”spatele meu o sa fie mai drept”  sau  ”nu voi mai spune – da, cand trebuie sa spun – nu”  sau  ”nu ma voi mai scobi in nas cand ploua”  sau  ”voi privi totul cu detasarea observatorului de pe margine”  sau  ”fii barbat(a)”   etc.
Ei bine, aceste proiecte de definire (sau redefinire) ale personalitatii vor trebui fixate (macar pentru inceput) pe un suport cat mai vizibil !
Si ce suport ar fi mai indicat – in asa fel incat printr-o asociere subconstienta cu ”a invata” sa fie mereu observabil ?
O tabla !
O tabla de scris, ca in clasa in care a invatat fiecare –
De fapt o mini-tabla usor de montat (recomandat intr-un loc foarte vizibil) pe care se poate scrie cu creta, se poate sterge cu buretele,
Iar mesajul scris pe acea tabla va putea fi insusit mult mai lesne, pentru ca – asa cum am mai spus, ideea trimite cu gandul la perioadele in care anumiti receptori erau cu mult mai deschisi pentru formarea caracterelor. Iar aceasta asociere ii va redeschide !
Intr-o redefinire permanenta a ”masurii” fiecaruia ! 
(unde e cazul desigur!)

……………………………………………………………………………………..

In cazul unor comenzi speciale, rama tablei va fi incrustata cu pietre semipretioase in functie de compatibilitatile zodiacale, buretele va fi  identic natural din Marea Mediterana, iar o echipa de radiestezisti va amplasa obiectul, in armonie cu energiile Feng Shui !

Sonata pentru oameni buni …

…titlul unei carti (cel putin in film!) dint-o peroiada in care erau mutilate caractere – timpuri in care oameni cu inalta constiinta priveau sinuciderea ca pe-o alternativa la compromis!
Adica ”The lives of others”  un film despre vremurile in care STASI din Germania de Est …

M-am lasat de fumat – 1

ziua 1

Dimineata cand ma trezesc, intr-un prim impuls  intind mana spre noptiera unde altadata ( hm, altadata – ce rezonanta are cuvantul asta in contextul d-acum)  se afla pachetul de tigari.
IncA nu realizez ce se-ntampla, de ce nu mai e pachetul acolo.
A, ba da, gata, mi-am amintit!

Si de bine ce mi-am amintit, parca ma cuprinde frica ca n-am sa-mi pot respecta decizia!
Ani de zile, plamanii au fost intoxicati cu nicotina, in ultimul timp ajunsesem la 2 pachete pe zi.
Asa ca nu-i usor lucru sa ma confrunt cu … umbra obiceiului!

Incep sa simt un gol in cosul pieptului care se videaza din ce in ce mai mult.
E naspa.
Simt o dorinta irezistibila de a merge la chiosc, doar asa ..sa-mi cumpar niscai ziare!
Las’ ca ai net-ul, parca-mi sopteste o voce interioara!
E aceeasi voce pe care, cu ani in urma, ascultand-o… m-am apucat de fumat!

Initial ma gandesc sa-mi mut gandurile de la acest drog, dar parca prea m-as simti alunecos apeland la astfel de subterfugii ieftine
Asa ca ma imbatosez intr-o confruntare cu mine insumi:
 ”NU MAI VREAU SA FIU DEPENDENT DE ACEST VICIU!”
Aproape ca racnesc cuvintele astea, care sa fiu sincer … m-au impresionat!
Deci functioneaza si stilul asta, mai pe autosugestie.
Deocamdata am castigat o batalie

Dar nu si razboiul!

Norocosul!

Parea un om normal!
Avea o teorie originala pe care si-o prezenta intr-un mod captivant.
La-nceputul discutiei am remarcat la el un anumit aer cu care parca ar fi spus ”ce stii tu bai, taximetristule?”
Probabil i-oi fi transmis si eu un telepatic ”pune-ma la-ncercare nene” pentru ca ulterior a inceput sa se preteze mai pe la nivelul meu!

Deci omul asta avea o mare frustare.
Detinea o reteta a succesului pe care insa n-o putea folosi!
El a observat ca:
Toti norocosii au un potential nativ de intruziune a gandirii pozitive, pana-n ultima celula a encefalului – presurizandu-l astfel sistematic (pe encefal desigur) cu ganduri roz.
Ca uneori, datorita unor intense trairi de moment – aceste ganduri erup spre ceva nedefinit dar bine structurat in toate religiile.
Emotii proiectate-n spatiu – un amalgam energetic, disipat la nivel cuantic in arealul subiectului intr-un fel de ionizare benefica proximelor interactiuni cu mecanica mediul inconjurator.
…………………………………

Deci tipul asta, in mare parte intrunea conditiile profilului de om norocos.
Dar avea o problema.
Ca d-aia era frustrat …
Nu-si putea provoca o emotie suficient de puternica, prin care sa-si lanseze presurizatele ganduri in eter!
Degeaba mi-am pus ostentativ centura de siguranta, privind acul vitezometrului ce se ridica la 120km/h – in acelasi timp invitandu-l sa-si aleaga un stalp de pe marginea soselei!
Imi surade trist …
Le-a incercat pe toate!

El da, dar eu …