Tocitorii ..

Armata de tocitori plecase..

Incepuse procesul de restabilire a sensurilor ce fusesera ascunse printre sintagmele cliseizate.
Greu de tot – urechile isi pierdusera sensibilitatea.
S-a incercat demodularea cliseelor prin sustinere faptica, prin argumente betonate-n logica..

Lumea inca era bulversata.
Ici colo incepuse sa s-auda voci ce se chemau una pe alta:
– Veniti! E de ajuns numai sa luati aminte – cine are urechi.. sa vada!
La-nceput au auzit putini, apoi au vazut din ce in ce mai multi.
Fiecare incepu sa strige din ce in ce mai convins:
– Hei, oameni buni – s-au restabilit sensurile..

Au cazut mastile care oricum devenisera stravezii,
Oamenii respirau adevar..
Un galagios adevar ..al fiecaruia!

Nu se mai intelegea om cu om – numitorul comun al principiului era prea uzat.
S-au apucat sa-l restaureze niste pocaiti –
A fost greu dar in cele din urma au reusit.
Insa vacarmul a devenit si mai mare – principiul nu mai corespundea vremurilor!
Era nevoie de un altul.
S-au pus serios pe lucru.
Timpul trecea iar rezultatele se lasau asteptate – oamenii deveneau din ce in ce mai nervosi.
Galagia devenise insuportabila – se auzea pana departe..
Au auzit-o si tocitorii care s-au intors din drum, erijandu-se rapid in arhitecti circumstantiali – proiectand coloane de adevar.. orizontal!
Apoi au reluat ce stiau ei sa faca cel mai bine – sa toceasca – pana cand sensurile s-au pierdut iar printre intelesuri..

Dring …

Se-ntampla uneori ca in viata unui om, lucruri aparent banale sa capete brusc semnificatii surprinzatoare.

Eram in baie.
In timp ce din boxele amplasate feng-shui imi luam doza de ”Tears for  Tibet” a lui Terry Oldfield, prin fereastra deschisa a intrat o ditamai musca.
La-nceput am crezut c-o sa plece pe unde a intrat.
Da’ de unde !
Ce-i drept ea vroia sa plece, insa … prin oglinda !
Astfel ca tot bazaia asa fara rost – probabil pentru ea nu era bazait ci zbor !
Plus c-avea un stil foarte enervant de a se ciocni cu oglinda :
Bzzzzz … poc … bzzzz … poc … bazzzz … alt poc …
In cele din urma am cules-o din lavoarul in care cazuse ametita !
Hm, tampita musca !

Si-atunci s-a intamplat …
In timp ce ma uitam in oglinda cu musca stransa-n pumn – la fel cum odinioara Arhimede si-a avut revelatia propriei legi (parca tot in baie !   🙂   ) tot asa si eu am constientizat niste ganduri venite dinspre fereastra, prin care dealfel i-am si dat drumul muscoiului ….

Multumesc mult celor cu care am relationat p-acest blog !
Voi lua o pauza.
Cu bine !

Moderatorii

De la un timp sunt fascinat de moderatorii tv

Ati incercat vreodata sa urmariti si dintr-un punct de vedere mai tehnic munca acestor oameni?
Nu-mi propun aici sa analizez directiile colorate sub care evolueaza (hm!) posturile de televiziune – implicit personalul colaborator -ci doar caut a infatisa si din alta perspectiva ceea ce vedem cu totii seara de seara
Consider ca-i mare lucru in a fi capabil sa cuprinzi toate variabilele tipologiilor invitate in formatul unei emisiuni:
– de la mediocrul ce mimeaza priviri inteligente, pana la ”baiatul destept” ce-si asteapta portia de mingii ridicate la fileu.
– de la ”exploratorul de campii” pana la agramatul ce prin ”taceri strategice” vrea sa-si ascunda limitarea-i domestica.
– de la yesman-ul oportunist, pana la ”impresionistul” ce-si calibreaza argumentele pe sonoritatea vocii – punand accente grave pe cuvinte goale.

Deci tot acest amalgam de personalitati necesita si-o oarecare ordine intr-ale exprimarii.
Nu-i usor ca in cadrul unui subiect dat, sa impletesti pleiadele de idei ce se succed intr-un studio – sa determini linia discursurilor spre un numitor cat mai inteligibil clipitorilor din fata ecranelor.
Multi isi inchipuie ca-i ceva simplu, insa lucrurile nu stau chiar asa.
Trebuie sa ai ceva scoala in psi ca sa …chiar, de multe ori ma-ntreb daca nu cumva acesti moderatori mai fac si ei cat-un studiu de caz la anumiti invitati.

Pentru mine a devenit un adevarat hobby ca in toiul unor controverse sa le anticipez interventiile prin care preiau idei, apoi le paseaza tertilor – transformate-n mingii cu efect sau ..castane incinse!
Aici e vorba de-o adevarata arta!

…………………………………………………………………………………

Mai trebuie sa stii cand si cum sa intrerupi interlocutorul.
Exista scurte momente in care vorbitorul trebuie sa mai si inspire – unui moderator antrenat acea clipa ii este suficienta pentru preluarea ideii pe care eventual o si amplifica printr-o mica concluzie – concluzie care la randu-i e susceptibila unei reinterpretari pe culoarul altui conviv ce-o preia ..uneori chiar cu capul!
Si astfel se obtine cursivitatea unei emisiuni reusite care … bineinteles publicitate!!

(…) (…) (…)
O campanie initiata de …

Asa, unde ramasesem?
Aha ..deci:
Dupa o pauza ce mai aeriseste din tensiunile acumulate, moderatorul initiaza concluziile .. ”insa nu inainte de un scurt moment publicitar”

Sah ..

…de pe margine!

 Trecuse ceva timp de cand era concentrat asupra mesei.
Broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte.
Era numai el si piesele.
N-avea in fata un adversar ci entitati incarnate inlemnite in fiecare figura de pe tabla.
Inca se afla in interiorul schemelor de deschidere ale caror variante standard ii conferea o oarecare siguranta.
Pana acum doar isi corelase strategia cu miscarile partii adverse, insa d-aici incolo simtea ca trebuie sa preia initiativa.
Sa-ncerce cuantificarea neprevazutului!
Calcula frenetic diferite combinatii.
Se gandi la o mutare ce-ar fi fost un punct de plecare pentru o deschidere mai ampla, cat mai avantajoasa – dar fireste ca i s-ar fi anticipat cu usurinta intentia.

”Pentru marii maestrii, tabla de sah este doar un fel de reper – decalat in timp pentru spectatori. De la un anumit nivel, efectul oricarei mutari este perceput instant ca ultima piesa dintr-un domino.   realizez eu, pipaindu-i admirativ intentiile!
 
 Oare ar fi bine sa-ncerce o rupere din previzibil sacrificand un pion?
In patru mutari ar fi dobandit un anumit avantaj pozitional.
Acum e vorba si daca adversarului ii convine trocul – pozitie contra piesa.
Pentru ca desigur, la randu-i poate realiza si el scenariul asta – numai ca peste cinci mutari ar putea sa creeaze o alta paradigma tactica, cu efecte pe care in acest moment deja le calculeaza ..
Mda, riscant –
Se uita instinctiv la ceas.
Concentrare
In mintea-i incepe sa se deruleze matematic zeci de ipostaze.
Tabla de sah i se dematerializeaza printre neuronii incinsi- scanand cu repeziciune multitudinea variantelor

Ii simt gandurile ricosate din tabla de sah.

Pachete cu informatii condensate-n zona tamplelor.
O picatura de sudoare cade peste nebun – acesta se clatina sub responsabilitatea actiunii!
Unul dintre cai freamata nerabdator – pare ca si-a inteles perfect rolul.
 Fixa cu privirea regele advers – incercand sa afle daca acesta isi da seama, ca peste exact 14 mutari va fi tintuit pe campul H2.
Hmm, nimic alarmant!
Go ..
……………………………………………………

 Anticipase totul bine, insa doar pana la a 9-a mutare.
D-aici inainte calculele lui nu mai corespundeau – adversarul isi permisese sa iasa brusc dintr-o anume logica.
O mare dilema i se contura printre urletele razboinice ale figurinelor.
Trebuia sa aleaga!

 Si a ales.. dezastrul.
Ar fi fost d’ajuns o simpla miscare a nebunului – dar acesta parea depasit in propria-i conditie.
Un pion veni degraba-ntru flancare.
Prea tarziu – lucrurile nebunesti nu le fac pionii!

 Ciudat, prin acele calcule complexe, diminuase aleatoriul la maxim!
In opinia lui, nimic nu mai putea fi la voia-ntamplarii
Cu toate astea..
Nu-ntelegea deloc ce-i scapase.

                         *

 Scapase din vedere faptul, ca in sah nu-i vorba doar de calcule reci – sahul e o arta!
 Ii scapase faptul ca-ntr-o partida asemanatoare – din 1972 – aceeasi dilema o mai avusese un chalanger, care insa alesese cealalta varianta … nebunul lui chiar a fost nebun!

 La naiba, individul asta ar fi putut fi un Spasski!
Gata, m-am enervat prea mult – un timp n-am sa mai trec prin Cismigiu!

Nationalitati

La modul general vorbind, omul nu poate doar sa traiasca ci trebuie sa se simta si apartinatorul unui context ceva mai larg. 
Astfel ca neamtu’ e seriozitate, francezul e artist, in fiecare dimineata rusul se scoala cu convingerea ca daca ar vrea ar schimba lumea, americanul e democratie, arabul construieste in jurul perceptelor, indianul se regaseste-n nirvana, fiecare japonez are o gena de samurai..
Romanul insa-i mai generalist … :))

Bulversarile unui spermatozoid

vol 1:
https://iavaleriana.wordpress.com/2009/06/10/efemera/

vol 2:
Energii starnite-n scara micro
Fonduri genetice trezite din amorteala
Secvente ADN cautand amprenta structurarii
Perechi de cromozomi ocupandu-si locul
Urmeaza o intrecere pe cinste.
*

Se trezi brusc cu un sentiment de deja-vu.
Se simtea acelasi doar ca in alt corp.
Cine stie la a cata reincarnare reincelulare era.
In juru-i se agitau milioane de semeni.
Cunostea faptul ca dintre ei doar unul va castiga
”Desigur, asta doar daca nu picam iar cu totii intr-un latex!” isi spuse ganditor.

Din cateva ondulari de coada executate alene, se mai apropie putin de linia startului.
Se simti impins din spate :
– Daca nu te grabesti da-te la o parte, mah boule!
Recunoscu usor specimenele din grupa yyzX5 :
– Ba, voi n-aveti niciodata loc de altii, se indigna el in scurt.

Privi condescendent peste toata aceasta tacuta harmalaie ce se agita-ntr-o statica miscare!
Hm, un nou inceput!

Deodata se auzi o voce venita de aiurea:
– Cei aspectati cu Soarele-n Balanta sa treaca-n ”pole position”
Imediat se starni o vanzoleala ce-ncetosa tot spatiul.
Ciudat, n-avea deloc sentimentul de apartinator la aceasta tensiune crescanda Era detasat – contemplativ chiar.
Simtea ca-n aceasta noua aventura ar fi putut deveni un pictor, sau chiar vreun statician .. desigur, asta daca ar fi castigat campionatul ..
De aiurea se auzi iar:
– Aia cu Balanta, sorry – la loc comanda!
Apoi:
– Cei cu Luna in conjunctie cu Saturn …go…go…go…

”De cand cu popularizarea kamasutrei, nimic nu mai e ca-nainte” cugeta staticianul.
– Saturnul, la loc comanda! Sorry!  Un pas o ondulare inainte aia din casa lui Marte.  Haideti .. go…go…go…fiti si voi mai increzatori, poate aveti noroc de-o viagra expirata .. go…go…go …

Trecu ceva timp ..
”Ce chestie, vad ca martienii aia nu se mai intorc” isi spuse – dar n-apuca sa realizeze ce-nseamna asta, pentru ca imediat fu antrenat intr-o miscare rapida ..
”Fir’ar.. iar m-a luat pe nepregatite”
Mai apuca sa simta un gol de aer, sa vada o plomba … apoi neantul!

Copacul!

Era acolo de ceva timp – un fel de strajer al parcului, razboindu-se cu vantul ce voia sa i s-arate supunere.
Recent, langa el se construise o cladire inalta prin care mai ”tragea cu ochiul” la ce se intampla in spatele ferestrelor – oricum, prea multe optiuni nu avea.

Atentia-i fu atrasa de o incapere mare de la etajul doi, in care un petent depusese un dosar pe biroul unui raspunzator.
Ce-o fi fost intre copertile alea – nu stia ca era prea mare distanta.
Si daca ar fi fost mai aproape ar fi trebuit sa stie sa citeasca.
Si chiar dac-ar fi stiut asta, ar mai fi trebuit sa si inteleaga ce citeste. Si daca ar fi inteles, la ce i-ar fi folosit?
Asa ca se multumi sa observe cum petentul dadea cu explicatu’, agitandu-se cat mai convingator.
Doar ca cel din spatele biroului il tintuia cu privirea… pe el, copacul!
”Cat interes pentru mine” isi sopti el, falfaindu-si una din ramurile de pe la mijloc.
Apoi vazu ca si ”convigatorul” incepuse sa i se adreseze … via contemplativul din spatele biroului!
De data asta chiar se simti flatat …

Cauta sa-si aminteasca ce fel de copac e, dar gandurile-i fura intrerupte de niste soapte venite de jos –
Era o tanara exaltata – probabil apartinatoare vreunei miscari eco ceva – care-i descanta de zor imbratisandu-l platonic.
Un feeling misterios incepu sa-i urce prin capilarele-i tensionate..
Ouch, yeah – deci asta-i ”curentul new age”
Ar fi vrut sa-i daruiasca ceva in semn de iubire impartasita …
Dadu drumul la cateva frunze galbene
”Ce-ar fi sa-i arunc si-o cireasa?” se gandi el.
Ops, pai asta inseamna c-a aflat in sfarsit ce fel de copac e …
Insa discutiile tot mai aprinse de la etajul doi, il deconecta rapid de la ”existentiale”
Acum erau acolo vreo douazeci de insi ce se exprimau simultan si care discutand intre ei.. se adresau lui.
Onorat!

Dupa un timp simti ceva cald la baza trunchiului.
Semnatura ii era familiara, nu insa si potaia.
”Ma rog, e alta dar aceiasi” aserta el in scurt.
”Ce-ar fi sa-i arunc o ghinda in cap?”
Ops – acum s-ar putea sa-si dea seama ce-i cu el …
Afla raspunsul.. doar ca-l uita instant.
Degeaba se chinui sa si-l aduca aminte.
”Asta-i Alzheimer toata ziua” cugeta el intunecat
”Si toata noaptea ce e?” se auzi de sus, dinspre niste ramurelele ce se leganau vesele in bataia vantului.
”Cata obraznicie” gandi copacul

Simti un miros de dude – ops, oare asta sa fie?
Dori sa verifice – isi imobiliza coronamentul, lasand sa se lupte cu vantul doar ramurile tinere din varf – nu le strica putina penitenta pentru obraznicia de dinainte!
Apoi isi interioriza intrebarea in cele vreo cateva zeci de inele.
Asculta atent.
Mda, niciun respuns.

Si chiar dac-ar fi aflat, la ce bun?
Ar fi uitat imediat!
Insa culmea e ca ..niciodata nu-si uita intrebarea!


Free Clipart

Am vrut …

M-am nascut avand in sine
vidul cunoasterii!

M-am botezat intr-o lumina –
alba, pura
Si-acum bajbai aiurea
printre vitralii.

Am cautat sa-mi dumiresc
”liberul arbitru”
Insa n-am gasit cheia altarului.

Am fortat poarta
dinapoia careia era destinul –
dar m-au alungat
paznicii lui Kafka.

Am vrut sa fiu inafara turmei,
renegandu-i spiritul.
Dar n-am stiut cum se foloseste
sextantul

Am dorit sa nu fiu
doar o cifra
dintr-o statistica –
ci macar un  ”?” acolo …
cautand sa-mi inteleg
”de ce-ul”
Dar m-am suficientizat in
”de ce nu?”

Apoi am incercat sa fiu
un acord previzibil –
dar am fost pocnit
de insasi legea firii.

Am vrut sa aflu –
sa stiu totul!
In vis mi-au aparut razand..
filozofii

In zadar m-am ostenit sa’nteleg lumea
facandu-i complice cu ochiul
lui Dumnezeu.
El nu face partasie cu nebunii!

In metrou ! (3)

 – Atentie se inchid usile.
Stau pe scaun.
Vecinul din stanga isi deschide ziarul.
Mda, ma gandeam eu – aceleasi fete dezbracate pe fiecare pagina.
Arunc o privire in dreapta – un alt cotidian ce-si etaleaza marfa – chipuri plastifiate, sani, funduri, coapse.  Gleznele sunt insa mai putin focusate – adevaru-i ca putini stiu sa aprecieze o glezna perfecta !  
Ocupantii scaunelor din fata tot asa – devoreaza stiri proaspete despre silicoane, cocoseli conjugale, achizitii unicat,
Ti-e si jena sa-ti mai arunci ochii pe vreo publicatie !
Intr-un colt – exact langa ”atentie se deschid usile” zaresc un  ”Jules Verne”  in mana unui adolescent.
Hm, poate ca nu-i totul pierdut …
E  ”Insula cu elice”  din campania de culturalizare initiata … de presa !  O carte care odinioara mi-a incantat si mie imaginatia.
 – Atentie se deschid usile !
Chiar in dreptul devoratorului de literatura, se insinueaza trei liceeni veseli – poate un pic prea veseli.
Discutii, glume, mistouri …
Unul dintre ei observand titlul cartii, exclama :
 – Baaaa, mi-am amintit de bancul ala cu Fat-Frumos !
 – Zi-l ba !
 – Cica isi cumpara Fat-Frumos niste chiloti cu elice – asta era trendul – dupa care se duce la Ileana Cosanzeana ce locuia la etajul noua printr-un bloc din Berceni.
Zmeul nefiind acasa, el incepe sa se dea mare in fata ei :
 ”iti place ce chiloti cu elice mi-am tras ?”
dupa care incepe sa zboare-n niste demonstratii ad-hoc prin jurul lustrei :
 ”vjiiiii, vuuuuum, siiiiiuuu …”
”Oh, Fat-Frumos – amantul meu preferat, ce gusturi rafinate ai …”
Insa distractia se opreste exact cand trebuia sa-nceapa – in sonerie s-aude primul buzdugan :
”Vai Fat-Frumos, asta-i Zmeul. Imbraca-te numaidecat si tai-o, decoleaza – nu stiu, doar dispari !”
La al doilea buzdugan in sonerie Fat-Frumos se arunca pe fereastra …
Cu al treilea apare si Zmeul :
”Miroase a Fat-Frumos p-aici”
”Ti se pare draga – cine poate fi mai frumos decat tine ?”
Multumit de raspuns Zmeul se tranteste pe canapea.
Apoi privirea-i este atrasa de unul din bratele lustrei :
”O-la-la … ti-ai cumparat chiloti cu elice ?!”
                               *
 Juma’ de vagon izbucneste intr-un hohot de ras.
Se rade descatusat – intr-un fel de relationare  !
Publicatiile deocheate sunt toate impaturite – nu mai au haz, viata bate decolteul …
JulVernu’  insa … a ramas un deget infipt  in el !