M-am lasat de fumat – 2

 

Ziua 2

Fara sa am studii in psihologie, consider ca daca la fiecare om diferenta dintre ce-ar trebui sa faca si ceea ce face efectiv – devine neglijabila,  atunci se formeaza acea autodefinire din perspectiva careia sensul vietii capata alte semnificatii.
Dispare acel sentiment de ”autointelegere culpabila” ce genereaza duplicitatea, adica dispare obstacolul care impiedica exprimarea libera a eu-lui in armonie cu inconjuratorul.

Si iata cum peste noapte, caut si eu sa-mi micsorez distanta dintre teoria dezideratului si practica proastelor deprinderi.
Pentru inceput asa ca-ntr-un fel de antrenament mi-am fixat obiective mai domestice relativ usor de atins, pe care n-am cum sa le ratez!
Primul e asta cu fumatul.

Chiar daca am un job care-mi ofera zilnic cate-o caruta cu stres, m-am obisnuit!
In ultimele ore, intr-un reflex, de multe ori am intins mana spre locul unde ALTADATA era pachetul cu tigari.
Insa gestul asta mi-amintea instant  ca …eu sunt seful!

Si trebuia sa corespund!

Norocosul!

Parea un om normal!
Avea o teorie originala pe care si-o prezenta intr-un mod captivant.
La-nceputul discutiei am remarcat la el un anumit aer cu care parca ar fi spus ”ce stii tu bai, taximetristule?”
Probabil i-oi fi transmis si eu un telepatic ”pune-ma la-ncercare nene” pentru ca ulterior a inceput sa se preteze mai pe la nivelul meu!

Deci omul asta avea o mare frustare.
Detinea o reteta a succesului pe care insa n-o putea folosi!
El a observat ca:
Toti norocosii au un potential nativ de intruziune a gandirii pozitive, pana-n ultima celula a encefalului – presurizandu-l astfel sistematic (pe encefal desigur) cu ganduri roz.
Ca uneori, datorita unor intense trairi de moment – aceste ganduri erup spre ceva nedefinit dar bine structurat in toate religiile.
Emotii proiectate-n spatiu – un amalgam energetic, disipat la nivel cuantic in arealul subiectului intr-un fel de ionizare benefica proximelor interactiuni cu mecanica mediul inconjurator.
…………………………………

Deci tipul asta, in mare parte intrunea conditiile profilului de om norocos.
Dar avea o problema.
Ca d-aia era frustrat …
Nu-si putea provoca o emotie suficient de puternica, prin care sa-si lanseze presurizatele ganduri in eter!
Degeaba mi-am pus ostentativ centura de siguranta, privind acul vitezometrului ce se ridica la 120km/h – in acelasi timp invitandu-l sa-si aleaga un stalp de pe marginea soselei!
Imi surade trist …
Le-a incercat pe toate!

El da, dar eu …