Patriotism …

Nu prea ma uit la fotbal, dar cand o echipa romaneasca ajunge intr-o faza superioara, la nivel international – devin brusc interesat!
Ma simt asa … evit cuvinte mari!

Suntem pe locuri fruntase in IT.
Ma simt asa … evit cuvinte mari!

Un client italian imi solicita sa inconjor de doua ori cladirea Parlamentului – in timp ce-si manifesta uimirea printr-un  ”mama mia” repetat!
Ma simt asa … evit cuvinte mari!

Intr-un final de cursa, un turc imi stalceste:
– La cati bani am facut eu in tara asta, meriti si tu un baccis mai consistent – si-mi intinde o bancnota!
S-o iau.. sa n-o iau?
Ma simt asa … ca un taximetrist!

Investitor de pe alte meleaguri intr-o vizibila stare de euforie, imi povesteste cat de bine se simte in tara asta – si mai ales apreciaza frumusetea multor fete nepretentioase: trei margele, un cercel si cucerirea-i gata!
– Bine ba conchistadorule, ia-le tu pe toate!
Ma simt asa … evit cuvinte tari!
Ma simt ca un thailandez frustrat!

*

Imi vine in minte o intrebare ce ma face sa zambesc – oare cocosul o fi misogin?


Free Clipart

Investitorul!

… din acea seara de Decembrie am inceput sa-mi pun intrebari.

.
  Era un mosulet amarat, bine infofolit in s.h.-uri murdare, ce statea pe marginea trotuarului de langa o shaormerie.
Nu avea o atitudine de cersetor, de luptator cu nepasarea si egoismul unora.
 Avea mai degraba aerul unuia impacat cu destinul, un destin personal, netrambitat, ci doar acceptat in tacere.
 Intr-o lume numai a lui.
M-am apropiat de el si i-am intins o bancnota.
A acceptat-o cu un gest firesc:
 – Multumim!
Ce?
Cum adica?
 In fata mea se afla o singura persoana. Nu doua!
Putin intrigat, am plecat totusi la treburile mele.

Hazardul are un rol foarte important in profesia mea.
In noaptea aceea am avut parte de un castig mult mai substantial.

Ziua urmatoare l-am zarit iar pe mosnegut.
Era tot acolo, tot in aceeasi pozitie.
Mi-a dat impresia ca nici nu se miscase din acel loc.
Brusc mi-a venit in minte un rationament mai … contabil!
Daca aseara am castigat cam de vreo zece ori mai mult decat valoarea acelei bancnote daruite batranului, atunci s-ar putea ca … hmm, omul asta incepea sa ma intereseze!
Ajuns langa el, de data asta i-am dat o bancnota consistenta. 
 – Multumim!
 – Stim, cunoastem!

 Minune!
 Chestia asta chiar functioneaza!
In scurt timp aveam de zece ori valoarea ”investitiei”!

Si acum imi amintesc privirile nedumerite ale familiei in momentul in care am demarat in tromba, cu toate lichiditatile din sifonier in torpedoul masinii – facandu-i p-ai mei sa se gandeasca la un Craciun vegetarian!

Pe mosulet insa nu l-am mai gasit!
S-o fi prins de ingineria financiara ce-o pregatisem?
Nu stiu!
Cert e ca ..
 … din acea seara de Decembrie am inceput sa-mi pun intrebari!