La-nceput le acorzi credit.
In cercul socio-profesional la care te raportezi, toate opiniile de lideri ajunse la tine sunt privite cu respectul neinitiatului:
”Au ei destula experienta!”
Vei trece repede cu vederea atunci cand IQ-ul lor comportamental iti va strepezi formatia – aia mai pe uman, pe care-o au aproape toti incepatorii!
”Stiu ei mai bine cum se pune problema”
Cu timpul insa vei realiza ca nu-i chiar asa.
Iti vei da seama ca multi sunt priceputi doar in a da impresia ca stiu!
Atunci realizezi ca defapt sunt niste impostori!
Dar deocamdata esti prea neinsemnat ca sa iei vreo atitudine.
Astfel ca vei face tot posibilul sa devii din ce in ce mai bazat.
Mai stiutor.
Pentru ca intr-o buna zi sa poti fi:
– ori in situatia de a le deconspira impostura,
– ori in a te crede … mult prea destept pentru a face un astfel de lucru!
Si cum Quijotismul e doar literatura, vei dobandi rapid un IQ comportamental, cu care vei strepezi formatii, d-alea mai pe uman …
*
Un om cu parul alb.
Varsta, tonul calm, vorbirea rara – impune!
Ma straduiesc sa deslusesc intelesuri ascunse din fiecare cuvant pe care mi-l spune – convins fiind ca daca voi scapa sensul vreunei fraze, se duce naibii morala.
Rabd cu stoicism monologul interminabil, din care – spre surprinderea mea nu reiese nici cea mai vaga invatatura, totul degenerand intr-un mesaj banal si egoist.
Mi-am irosit un ceas din viata, doar ca sa-l ajut sa se asculte pe acest impostor!
Ganditor de Hamangia 
Pingback: Nesimţirea a devenit o calitate ? « Kriticon’s Blog
Foarte interesant articol. Impostorii…de câte ori nu înțeleg un cuvânt livresc și folosit foarte rar, mă reped la dex-online. Și când îi găsesc câte trei sinonime banale, folosite, uzitate, mă întreb:”ce-or fi având în capetele alea seci, de ne înnebunesc pe noi cu un limbaj impersonal și încărcat, doar ca să epateze!? Mulți impostori, cam prea mulți. Seară bună!
ce sa facem, asta-i trendul ! 🙂
Da, dar nu ai de unde sa stii dinainte care e impostor si care nu…
Ca sa eviti dezamagirea, la-nceput bagi pe toata lumea intr-o galeata comuna – si daca constati ca te-ai inselat …iti ceri scuze! 🙂 🙂
Două vorbe- de-ar ști omul ce-ar păți, dinainte s-ar păzi!
până nu te lovești de pragul de sus, nu prea te uiți pe unde calci..zic și eu.
Daca legam cele doua proverbe, putem ajunge chiar la un fel de chiromantie in.. cucuie! :))
gandesti prea mult.
nu stiu, ma feresc rau de tot de enunturi care generalizeaza.
sunt ca un medic pentru care toti batranii au artrita 😦
ce sa zic, raporturile dintre oameni sunt bazate in general pe discutii in paralel, unde nimeni nu asculta pe nimeni (nici ei pe tine, nici tu pe ei) asa ca e singura concluzie pe care-o pot trage- tu si oamenii despre care vorbesti sunteti in conflict, insa tre’ sa te eliberezi si sa nu conteze.
iti salvezi energia de contrariat 🙂
ce-i drept textul e mai vechi – intr-adevar poate ca atunci eram mai subiectiv! 😉
:))))
Pingback: Banca și toamna « Mirela Pete. Blog
Pingback: A doua Scrisoarea III « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pingback: Iata ca nu eu am mintit! « Andreihappyday
Pingback: Acorduri Dire Straits pentru noi toți « Mirela Pete. Blog
cum e ala iq comportamental? 🙂 🙂
adica bun simt, politete-, d-astea, old friend? 🙂
:))
alooo, unde esti booosss? :))
sunt aici, aproape – daca nu in timp, macar in spatiu! :))
Cred ca tu l-ai provocat pe cel cu parul alb.Fara sa-i ceri ceva anume.
Ti-a raspuns sau si-a raspuns.
Morala ar fi:daca vrei sa ajuti un altul sa-si descarce refularile,nu-l condamna ca o face!
A sarit si s-a inchis.
Nu inseamna ca am eu dreptate,dar daca tot ai stat blind si politicos linga un ins cu parul alb,de ce sa nu arunc si eu cu piatra?
intuiesc cam de pe unde ai preluat piatra aia ..
n-am pretentia ca-s vreun intelept (ar fi culmea) dar am vrut sa arat si o alta perspectiva – fie ea si subiectiva intr-un moment dat – in care umanul fiecaruia nu-i totuna cu intelepciunea
fara sa stii contextul (pe care dealfel nici nu l-am dezvoltat!) ai inserat aici un artificiu cauzal speculandu-i efectul in ”morala”
multam de comment!
Din colectia proprie.
Macar sa fie de-o oarecare valoare ,piatra.
Daca toti am fi in consens…
pietrele sunt doar pietre – noi le dam valoarea!
Ai dreptate.
Si oamenii sint doar oameni.