Sah ..

…de pe margine!

 Trecuse ceva timp de cand era concentrat asupra mesei.
Broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte.
Era numai el si piesele.
N-avea in fata un adversar ci entitati incarnate inlemnite in fiecare figura de pe tabla.
Inca se afla in interiorul schemelor de deschidere ale caror variante standard ii conferea o oarecare siguranta.
Pana acum doar isi corelase strategia cu miscarile partii adverse, insa d-aici incolo simtea ca trebuie sa preia initiativa.
Sa-ncerce cuantificarea neprevazutului!
Calcula frenetic diferite combinatii.
Se gandi la o mutare ce-ar fi fost un punct de plecare pentru o deschidere mai ampla, cat mai avantajoasa – dar fireste ca i s-ar fi anticipat cu usurinta intentia.

”Pentru marii maestrii, tabla de sah este doar un fel de reper – decalat in timp pentru spectatori. De la un anumit nivel, efectul oricarei mutari este perceput instant ca ultima piesa dintr-un domino.   realizez eu, pipaindu-i admirativ intentiile!
 
 Oare ar fi bine sa-ncerce o rupere din previzibil sacrificand un pion?
In patru mutari ar fi dobandit un anumit avantaj pozitional.
Acum e vorba si daca adversarului ii convine trocul – pozitie contra piesa.
Pentru ca desigur, la randu-i poate realiza si el scenariul asta – numai ca peste cinci mutari ar putea sa creeaze o alta paradigma tactica, cu efecte pe care in acest moment deja le calculeaza ..
Mda, riscant –
Se uita instinctiv la ceas.
Concentrare
In mintea-i incepe sa se deruleze matematic zeci de ipostaze.
Tabla de sah i se dematerializeaza printre neuronii incinsi- scanand cu repeziciune multitudinea variantelor

Ii simt gandurile ricosate din tabla de sah.

Pachete cu informatii condensate-n zona tamplelor.
O picatura de sudoare cade peste nebun – acesta se clatina sub responsabilitatea actiunii!
Unul dintre cai freamata nerabdator – pare ca si-a inteles perfect rolul.
 Fixa cu privirea regele advers – incercand sa afle daca acesta isi da seama, ca peste exact 14 mutari va fi tintuit pe campul H2.
Hmm, nimic alarmant!
Go ..
……………………………………………………

 Anticipase totul bine, insa doar pana la a 9-a mutare.
D-aici inainte calculele lui nu mai corespundeau – adversarul isi permisese sa iasa brusc dintr-o anume logica.
O mare dilema i se contura printre urletele razboinice ale figurinelor.
Trebuia sa aleaga!

 Si a ales.. dezastrul.
Ar fi fost d’ajuns o simpla miscare a nebunului – dar acesta parea depasit in propria-i conditie.
Un pion veni degraba-ntru flancare.
Prea tarziu – lucrurile nebunesti nu le fac pionii!

 Ciudat, prin acele calcule complexe, diminuase aleatoriul la maxim!
In opinia lui, nimic nu mai putea fi la voia-ntamplarii
Cu toate astea..
Nu-ntelegea deloc ce-i scapase.

                         *

 Scapase din vedere faptul, ca in sah nu-i vorba doar de calcule reci – sahul e o arta!
 Ii scapase faptul ca-ntr-o partida asemanatoare – din 1972 – aceeasi dilema o mai avusese un chalanger, care insa alesese cealalta varianta … nebunul lui chiar a fost nebun!

 La naiba, individul asta ar fi putut fi un Spasski!
Gata, m-am enervat prea mult – un timp n-am sa mai trec prin Cismigiu!

Reclame

Investitorul!

… din acea seara de Decembrie am inceput sa-mi pun intrebari.

.
  Era un mosulet amarat, bine infofolit in s.h.-uri murdare, ce statea pe marginea trotuarului de langa o shaormerie.
Nu avea o atitudine de cersetor, de luptator cu nepasarea si egoismul unora.
 Avea mai degraba aerul unuia impacat cu destinul, un destin personal, netrambitat, ci doar acceptat in tacere.
 Intr-o lume numai a lui.
M-am apropiat de el si i-am intins o bancnota.
A acceptat-o cu un gest firesc:
 – Multumim!
Ce?
Cum adica?
 In fata mea se afla o singura persoana. Nu doua!
Putin intrigat, am plecat totusi la treburile mele.

Hazardul are un rol foarte important in profesia mea.
In noaptea aceea am avut parte de un castig mult mai substantial.

Ziua urmatoare l-am zarit iar pe mosnegut.
Era tot acolo, tot in aceeasi pozitie.
Mi-a dat impresia ca nici nu se miscase din acel loc.
Brusc mi-a venit in minte un rationament mai … contabil!
Daca aseara am castigat cam de vreo zece ori mai mult decat valoarea acelei bancnote daruite batranului, atunci s-ar putea ca … hmm, omul asta incepea sa ma intereseze!
Ajuns langa el, de data asta i-am dat o bancnota consistenta. 
 – Multumim!
 – Stim, cunoastem!

 Minune!
 Chestia asta chiar functioneaza!
In scurt timp aveam de zece ori valoarea ”investitiei”!

Si acum imi amintesc privirile nedumerite ale familiei in momentul in care am demarat in tromba, cu toate lichiditatile din sifonier in torpedoul masinii – facandu-i p-ai mei sa se gandeasca la un Craciun vegetarian!

Pe mosulet insa nu l-am mai gasit!
S-o fi prins de ingineria financiara ce-o pregatisem?
Nu stiu!
Cert e ca ..
 … din acea seara de Decembrie am inceput sa-mi pun intrebari!