Despre invidie

”invidia-i o lauda, ura – un omagiu!”
Oare?
*
In cel mai bun caz, invidia poate fi antractul spiritului de concurenta.
Restu-i galagie!

*
Notiunea asta nu rezoneaza cand e vorba de lumi diferite.
Ca sa invidiezi iti trebuie un numitor comun de raportare – adica sa ocupi acelasi palier cu obiectivul ..ala dintre gamaliile voodoo!
Nu-l poti invidia pe boss-ul companiei la care lucrezi.
In schimb te-ar putea intriga foarte tare ”incompetenta” managerului tau direct – care initial ti-a fost un simplu coleg.
Fireste e vorba de ghinionul tau, ghinion ce lui i-a conturat norocul.
hmm, iata cum invidia devine ..superstitie! :))

Anunțuri

Neintelegatorul !

Rulez spre aeroportul Otopeni.
Clientul, un cetatean austriac cu treburi prin programele de dezvoltare, este foarte intrigat la vederea atator masini luxoase ce sunt cam peste tot in drumul nostru :
– Nu inteleg, eu am un salariu destul de mare comparativ cu media din tara dumneavoastra. Si totusi n-as cumpara o astfel de masina scumpa.  

Ce sa-i spun ?
Ca p-aici imaginea personala e exacerbata la modul cel mai grotesc ?
Ca pe multi ”reusitori” ii intereseaza foarte mult parerea aproapelui intr-un feedback in care ”invidia e o lauda, iar ura-i un omagiu” ?!
Nu cred c-o sa-nteleaga !

                              *

Poate ca in urmatorii ani, multi din noua ”lume buna” isi vor da seama ca nu  e mare scofala sa stapanesti ditamai SUV-ul greu de manevrat in traficul din ce in ce mai aglomerat.
Imaginea promovata ostentativ ce se vrea dezideratul celor visatori, n-o sa mai aiba acelasi impact.
Pentru ca multi ”admiratori” isi vor da seama ca-i mai bine sa traiasca in viata lor personala nu in invidia vulpii uitandu-se la struguri !
La finalul acestei  ”povesti de tranzitie” cand vor exista paturi sociale bine definite, cu siguranta altele vor fi criteriile de apreciere.

Simboluri …sisteme!

 Vad un documentar la tv.in care e vorba de uciderea unui soldat german in timpul eliberarii  Parisului.
E deja mort. Dar multimea continua sa-l loveasca. Sa-l scuipe! Cu ura! Cu patima! Tot ce s-a indurat in perioada ocupatiei, toata revolta  acumulata – acum se revarsa eruptiv asupra soldatului.
De fapt el nu este altceva decat un simbol al invadatorului.
Oamenii astia nu lovesc omul ci simbolul.
Poate ca neamtul n-ar fi vrut sa se afle acolo.
Poate ca era un pacifist convins si fara voia lui a reprezentat acest simbol, care in cele din urma i-a scurtat viata. Cum iau nastere astfel de simboluri?
Cum se nasc uraganele?……………………………………………………..Anumite vip-uri prinse cu cioara vopsita nu pot suporta ideea de vinovatie.
Obisnuiti fiind sa fie reprezentativi in arealul lor, sa se considere niste simboluri in ale smecheriilor reusite, uneori se-ntampla ca sunt supusi oprobiului public.
Acest lucru constituie un adevarat soc pentru ei!
Sunt revoltati!
Pentru ca ei isi raporteaza faptele la ”cei ce arunca primii cu piatra”.
Nu la justitie!
Nu la simbol!
*