Hai-hui ..

Primavara stationeaza la semafor.
Claxoane cu ”oda bucuriei”
Diapazoane promovate-n ”si”

Raiul e luat in franciza
Ingerii se-ntrec in loopinguri.

Ghioceii stranuta zapada
Omizile viseaza.
”Ham ham” zise un caine, flamand de uitare..

…………………………………………….

Un simbol alb lanseaza-un noroc murdar p-un ghinionist curat.
– La vita e bella, ii striga la ureche un trecator mucalit si distrat totodata …neatent la o garnitura de fonta – ce-apuca sa-i mai intoarca din ecouri:
– E bella.. ‘ella … la la la … … pa!!!

Barci fitoase prin udatura timpului.
Gondolieri ragusiti de viata:
”o sole mio”
Soarele zambeste … inc-o furtuna geo-magnetica!
Pe chelia unui pensionar doua radiatii pariaza:
– P-un foton cu branza, ca maine ninge iara?

Anunțuri

Am vrut …

M-am nascut avand in sine
vidul cunoasterii!

M-am botezat intr-o lumina –
alba, pura
Si-acum bajbai aiurea
printre vitralii.

Am cautat sa-mi dumiresc
”liberul arbitru”
Insa n-am gasit cheia altarului.

Am fortat poarta
dinapoia careia era destinul –
dar m-au alungat
paznicii lui Kafka.

Am vrut sa fiu inafara turmei,
renegandu-i spiritul.
Dar n-am stiut cum se foloseste
sextantul

Am dorit sa nu fiu
doar o cifra
dintr-o statistica –
ci macar un  ”?” acolo …
cautand sa-mi inteleg
”de ce-ul”
Dar m-am suficientizat in
”de ce nu?”

Apoi am incercat sa fiu
un acord previzibil –
dar am fost pocnit
de insasi legea firii.

Am vrut sa aflu –
sa stiu totul!
In vis mi-au aparut razand..
filozofii

In zadar m-am ostenit sa’nteleg lumea
facandu-i complice cu ochiul
lui Dumnezeu.
El nu face partasie cu nebunii!

Armageddon

…3…2…1…0.
 Ideea de nonexistenta reduce timpul la o singura forma – cea prezenta !

Pentru ca in cazul unui dezastru de-o asemenea amploare, practic… nimic n-a existat !
O forma a trecutului sau a viitorului, ar fi putut fiinta doar in mintea noastra !
  Care minte n-ar mai exista !

Armageddon …3…2…1…0
Totul o sa ramana inghetat in prezentul universului !
Prezentul n-are cum sa dispara – e fotografia pe care noi o credeam film !

Norocosul!

Parea un om normal!
Avea o teorie originala pe care si-o prezenta intr-un mod captivant.
La-nceputul discutiei am remarcat la el un anumit aer cu care parca ar fi spus ”ce stii tu bai, taximetristule?”
Probabil i-oi fi transmis si eu un telepatic ”pune-ma la-ncercare nene” pentru ca ulterior a inceput sa se preteze mai pe la nivelul meu!

Deci omul asta avea o mare frustare.
Detinea o reteta a succesului pe care insa n-o putea folosi!
El a observat ca:
Toti norocosii au un potential nativ de intruziune a gandirii pozitive, pana-n ultima celula a encefalului – presurizandu-l astfel sistematic (pe encefal desigur) cu ganduri roz.
Ca uneori, datorita unor intense trairi de moment – aceste ganduri erup spre ceva nedefinit dar bine structurat in toate religiile.
Emotii proiectate-n spatiu – un amalgam energetic, disipat la nivel cuantic in arealul subiectului intr-un fel de ionizare benefica proximelor interactiuni cu mecanica mediul inconjurator.
…………………………………

Deci tipul asta, in mare parte intrunea conditiile profilului de om norocos.
Dar avea o problema.
Ca d-aia era frustrat …
Nu-si putea provoca o emotie suficient de puternica, prin care sa-si lanseze presurizatele ganduri in eter!
Degeaba mi-am pus ostentativ centura de siguranta, privind acul vitezometrului ce se ridica la 120km/h – in acelasi timp invitandu-l sa-si aleaga un stalp de pe marginea soselei!
Imi surade trist …
Le-a incercat pe toate!

El da, dar eu …