O seara de sambata

18:00
Asezata pe bordura unei vitrine de la Romarta, o batranica rezolva de zor niste ecuatii, pe caietul din poala.
Lumea care trece p-acolo ii mai scapa cat-o bancnota.
E adevarat, asta-i cam regie – dar ma amuza originalitatea cu care batrana converteste matematica in venituri !

 18:30
Niste chinezi tristi ies din cazinoul …

 19:00
Un atelaj tractat de un cal stationeaza pe Kogalniceanu.
Trec pe langa, indiferent.
Ca dealfel si ceilalti soferi.
Doar un grup de italieni fac de zor poze amuzandu-se copios !
Parca n-au mai vazut cai !

 19:15
Stationez vizavi de Universitate langa alte cateva zeci de masini galbene.
Ma uit la unii dintre colegi, ce-si agita privirile dupa posibili clienti !
Tot asa m-oi agita si eu ?

 19:40
In fine ma ocupa o pereche de varsta a doua, imbracata la patru ace.
De cum intra imi muta nasul din loc.
Cred ca li s-a spart sticluta cu parfum chiar in timpul utilizarii.
 – La Sala Palatului.
 – Buna seara, accentuez eu !
 – Buna seara, la Sala Palatului !
 – Am inteles !
Uitasem ca-n seara asta Jose Carreras e jupan prin sala aia!
Din radiocd-ul meu tocmai razbate aria lui Cavaradossi in timp ce doamna ii vorbeste cu pasiune domnului, despre etrierele masinii personale lasata in service !
 Final de cursa – 4,7 lei !

 20:20
Merg pe gol.
Efectiv n-am unde stationa !
Totul e ocupat.
Gasesc in cele din urma un locsor in fata la Primarie, langa alte cateva masini parcate aiurea.
Sant singurul taxi din zona, insa doar timp de 10 secunde !
In spatele meu a oprit un ”concurent” ce ocupa juma de strada laterala – asta nu pare sa-l deranjeze asa de tare, chiar daca-si ia injuraturi si claxoane la greu.
E d-ala cu tarif mai mic, asa ca eu degeaba mai stau acolo.
Plus ca-n nesimtirea lui e mult mai bine pozitionat.
Primul client l-ar alege in mod sigur pe el.
Nu stiu multi, dar chestiile astea cu pozitionarile optime fac parte din strategia zilnica a unui driver.
Deci e timpul s-o tai.
Tot pe gol.
 
 20:40
Ajung iar langa atelajul de pe Kogalniceanu. Vizitiu’ n-a aparut.
Un echipaj de politie il asteapta.
Calul pare ca n-are nici o legatura cu asta. 
Pacat ca n-am si eu un aparat de fotografiat – sa imortalizez un cal plictisit !

”tristele” unui taxime’trist!

in trafic ..

Sa-mi fie rusine:
– de fiecare clipa traita in zadar (si sunt ale naibii de multe)
– ca am inertia domestica al unui ”e bine si asa”
– ca accept abtibilduri lipite pe ‘’stradivarius” intr-o lautareasca in-cantare
– ca vreau sa treaca repede gri’ul zilei de azi, gandindu-ma la improbabilul roz de maine
– ca am ochi sa vad dar ii tin inchisi …
.

– Alooooo, e verde bhaaaaa ….


Free Clipart

Prestatorul!

Reprezentativ

Un ins destul de dubios incearca portiera pe care am uitat-o blocata.

Cu acea atitudine de stapan – care-mi este destul de familiara – cauta sa ma impresioneze pe un ton ridicat:

– Deschide ba, ce faci?

Din directia lui, prin geamul intredeschis al portierei mi-ajunge in nari un miros acru-intepator.

Pret de o secunda ii fac o scurta evaluare – un smecher de doi lei care cauta sa se impuna. Probabil a reusit sa faca niste bani din ultima lui ”combinatie” lucru care-l face sa se simta bazat – cautand astfel sa-mi demonstreze ca el e seful!

De fapt are dreptate in felul lui, dar pe mine ma cuprinde  o stare de greata:

”Nu te iau pentru ca esti arogant, mirosi ca un sconcs si-ti simt starea de nervozitate – iar eu nu vreau sa fiu paratraznetul damfurilor tale fitoase.

Nu te iau pentru ca efectiv m-am saturat organic de indivizi ca tine!

Nu te iau pentru ca daca as face gresala asta, in urmatoarele minute m-ai determina sa urasc tot ceea ce-am facut pana acum – si tot ceea ce voi face d-acum incolo!

Pentru ca nici o lege din lume nu ma poate forta sa inghit ceea ce-mi provoaca voma “  – ii raspund in gand!

Iar cu voce tare:

– Sigur frate, urca! Unde vrei sa te duc?