Investitorul!

… din acea seara de Decembrie am inceput sa-mi pun intrebari.

.
  Era un mosulet amarat, bine infofolit in s.h.-uri murdare, ce statea pe marginea trotuarului de langa o shaormerie.
Nu avea o atitudine de cersetor, de luptator cu nepasarea si egoismul unora.
 Avea mai degraba aerul unuia impacat cu destinul, un destin personal, netrambitat, ci doar acceptat in tacere.
 Intr-o lume numai a lui.
M-am apropiat de el si i-am intins o bancnota.
A acceptat-o cu un gest firesc:
 – Multumim!
Ce?
Cum adica?
 In fata mea se afla o singura persoana. Nu doua!
Putin intrigat, am plecat totusi la treburile mele.

Hazardul are un rol foarte important in profesia mea.
In noaptea aceea am avut parte de un castig mult mai substantial.

Ziua urmatoare l-am zarit iar pe mosnegut.
Era tot acolo, tot in aceeasi pozitie.
Mi-a dat impresia ca nici nu se miscase din acel loc.
Brusc mi-a venit in minte un rationament mai … contabil!
Daca aseara am castigat cam de vreo zece ori mai mult decat valoarea acelei bancnote daruite batranului, atunci s-ar putea ca … hmm, omul asta incepea sa ma intereseze!
Ajuns langa el, de data asta i-am dat o bancnota consistenta. 
 – Multumim!
 – Stim, cunoastem!

 Minune!
 Chestia asta chiar functioneaza!
In scurt timp aveam de zece ori valoarea ”investitiei”!

Si acum imi amintesc privirile nedumerite ale familiei in momentul in care am demarat in tromba, cu toate lichiditatile din sifonier in torpedoul masinii – facandu-i p-ai mei sa se gandeasca la un Craciun vegetarian!

Pe mosulet insa nu l-am mai gasit!
S-o fi prins de ingineria financiara ce-o pregatisem?
Nu stiu!
Cert e ca ..
 … din acea seara de Decembrie am inceput sa-mi pun intrebari!

Anunțuri

23 de gânduri despre „Investitorul!

  1. Iar acum ne determini și pe NOI să ne punem întrebări…
    Interesantă povestire-amintire, captivant modul în care ai descris întâmplarea. Nu e prima oară. Seară bună!
    MULȚUMIM!

  2. bine te-am gasit Valentin. daca e adevarat pas cu pas ce ne-ai povestit aici si inca nu ai gasit raspunsul ti-l spun eu. ai trecut granita de la bunatate la altceva. sa faci bine din toata inima si fara vreun scop ascuns de beneficiu pentru tine. asta e toata filozofia, stiu sigur ca am avut cateva experimente din astea.

  3. Ma intreb daca si ceilalti trecatori il vedeau sau iti era destinat doar tie, s-ar putea sa se arate doar celor ce au niste facultati speciale. In orice caz, parea un om avand o misiune, pe care tu l-ai ajutat sa si-o indeplineasca, iar in cazul asta prezenta lui nu avea sens fara tine. Si el(ei) ar fi putut sa-si puna intrebari…Poate de aceea spunea(u): „Multumim!”

  4. Iata ce poate aduce zile bune de la Dumnezeu..inchinare , iar aici ai un exemplu de inchinare lui Dumnezeu prin dans! Enjoy it!

  5. Buna seara!
    Am o poblema legata de un furt, pe blog. Deoarece ORICINE poate pati la fel, cu sau fara protectie (am protectie, ei m-au sesizat) poate vrei sa vezi despe ce este vorba. O zi mai buna maine!

  6. Mulțumesc (sau…mulțumim!) pentru urari! Pe lângă urările deja spuse, îți doresc să te mai întâlnești cu moșneagul acela care spune ”Mulțumim” și să dai lovitura! Mult noroc și viață bună! Sărbători frumoase!

  7. Ma uit in urma, toate comentariile sunt de anul trecut, deci…. minune… Mosuletul cred ca este… postezi o data si mai primesti o data gratis 🙂 🙂 (Ce-mi plac glumele mele!… si posturile tale)
    Serios acum, mi-a placut la nebunie pilda ta, pentru ca, desi e foarte bine ascunsa in spatele unei intamplari sugubete, practic ea evidentiaza un mare adevar. Cand faci un dar din suflet, Dumnezeeu (sau cum vreti sa-L numiti) te rasplateste insutit. Poate nu intotdeauna cu bani…

  8. micheteux pilda 🙂
    fii atent cum facem…
    iti marturisesc din inima ca EU eram mosnegutul!
    iti dau adresa si poti veni sa-mi lasi 2-3 milioane pe zi.
    vei castiga de 10 ori 🙂

  9. Pingback: Cele cinci « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  10. Din seara aceea de „decembrie, în urmă cu nişte timp, pentru că tare ciudat se aşază pe aici postările, de parcă timpul a luat-o razna” ai început să îţi pui întrebări care au făcut din tine o interogaţie nesfârşită? întrebări dintr-acelea ou? întâmplări în care nu există o ultimă întrebare aşa cum nu există un ultim răspuns?
    Aşadar, acea întâmplare cu tâlc părea să aibă asupra ta o înrâurire, dar mi-e teamă şi că, poate capricios, rezultatele puteau fi năruitoare, aşa că mai bine că nu l-ai mai găsit pe cel neclătinat şi tot acolo şi a doua zi, de care ajunsesei să îţi sprijini nişte „pârghii”.

Comentariile sunt închise.