Teorema lu’ Thales

                                               Paliere

Stiri:
Urmare a ciclonului din India, mii de oameni …

 Raportandu-ma la nefericirea altora, sunt bine !
Realizez ca si raul poate tinde spre infinit – la fel ca si binele.
Fiecare dintre noi ne situam pe o axa de la care porneste minusul si plusul ce ne afecteaza mai mult sau mai putin.
Ma lasa rece ca principele de Monaco si-a achizitionat un nou iaht, dar in schimb sunt foarte intrigat – de unde si-o fi cumparat vecinu’ galeata aia rosie, cu care isi arunca laturile in fata curtii mele?

                            *
       
 Vad un dulau latrand de zor la un boschetar ce-si poarta sub brat portia de vise!
De prea multe ori OMUL asta i-a intersectat palierul .. totusi si rabdarea unui caine are o limita!

Investitorul!

Reprezentativ

… din acea seara de Decembrie am inceput sa-mi pun intrebari.

.
  Era un mosulet amarat, bine infofolit in s.h.-uri murdare, ce statea pe marginea trotuarului de langa o shaormerie.
Nu avea o atitudine de cersetor, de luptator cu nepasarea si egoismul unora.
 Avea mai degraba aerul unuia impacat cu destinul, un destin personal, netrambitat, ci doar acceptat in tacere.
 Intr-o lume numai a lui.
M-am apropiat de el si i-am intins o bancnota.
A acceptat-o cu un gest firesc:
 – Multumim!
Ce?
Cum adica?
 In fata mea se afla o singura persoana. Nu doua!
Putin intrigat, am plecat totusi la treburile mele.

Hazardul are un rol foarte important in profesia mea.
In noaptea aceea am avut parte de un castig mult mai substantial.

Ziua urmatoare l-am zarit iar pe mosnegut.
Era tot acolo, tot in aceeasi pozitie.
Mi-a dat impresia ca nici nu se miscase din acel loc.
Brusc mi-a venit in minte un rationament mai … contabil!
Daca aseara am castigat cam de vreo zece ori mai mult decat valoarea acelei bancnote daruite batranului, atunci s-ar putea ca … hmm, omul asta incepea sa ma intereseze!
Ajuns langa el, de data asta i-am dat o bancnota consistenta.
 – Multumim!
 – Stim, cunoastem!

 Minune!
 Chestia asta chiar functioneaza!
In scurt timp aveam de zece ori valoarea ”investitiei”!

Si acum imi amintesc privirile nedumerite ale familiei in momentul in care am demarat in tromba, cu toate lichiditatile din sifonier in torpedoul masinii – facandu-i p-ai mei sa se gandeasca la un Craciun vegetarian!

Pe mosulet insa nu l-am mai gasit!
S-o fi prins de ingineria financiara ce-o pregatisem?
Nu stiu!
Cert e ca ..
 … din acea seara de Decembrie am inceput sa-mi pun intrebari!