”Analiza”

un banc :

Puiul de urs polar o intreaba pe ursoaica :
– Mama, tu te-ai nascut tot aici la pol ?
– Da copile, tot aici !
– Dar bunica ?
– Sigur, si ea tot aici la pol !
– Si strabunica ?
– Da, si strabunica – tot aici a trait si ea !
– Eu imi bag picioarele, mie mi-e frig !

………………………………………………………………………….

Ceea ce-i ciudat e ca nu se stie ce-i mai placut – sa spui bancuri sau sa le asculti ?
Se pare ca ambele variante au acelasi efect !
De regula continutul unui banc contine o gramada de linkuri catre alte bancuri :
”Apropo, stai putin sa-l spun si eu p-asta, sa nu-l uit” spune ascultatorul care si-a manifestat intelegerea poantei printr-un scurt hohot de ras !
De fapt poanta e inregistrata si arhivata, urmand sa fie gustata la maximum mult mai tarziu, cand o s-o retransmita intr-o maniera personala unui alt auditoriu !
Deci (re)trairea efectiva a poantei va depinde mult si de reactia starnita unui alt ascultator – ce la randu-i ar putea aprecia pe deplin bancul … dupa un alt ”feedback” !
(cred ca toata lumea cunoaste privirea aceea cercetatoare, a celui care tocmai a finalizat un banc !)
Interesant e ca prin cate guri trece, bancul se pastreaza cam in acelasi format comprimat in sensuri surprinzatoare, intr-un fel de .. umor preexistent! :))

Teoria unificarii spiritelor!

 niste pareri …
 Comunismul era ”spiritul de turma” manipulat de ”spiritul de haita” sub lozinca ideologica a ”spiritului de echipa”

…………………………………………………………………………………………………………………

 De regula ideologia incepea sa fermenteze periculos …..in stomac!
Sucul gastric nemaintrand in combinatie cu anumiti solventi firesti, pe fond de temperatura exterioara improprie unei digestii cuminti, incepea sa musteasca precum sampania – din ce in ce mai ametitor.
Si atunci de’ndata  apareau anumiti sommelieri care stabileau ca ceea ce fermenta in capul flamandului era ceva nobil – mai presus decat ieri-ul frustrant – era ambrosia de maine!

………………………………………………………………………………………………………………

  Cu timpul insa – acea ideologie straina firii omului s-a erodat, ramanand doar scheletul unui mecanism ce s-a disimulat intr-un sistem aparent democratic!
Iar pentru ca totul sa fie credibil, s-a trecut la diversiuni periodice avand drept scop intretinerea  iluziei a unui sistem activ in parametri democratici!

   O furtuna-ntr-un pahar cu apa ce-a determinat schimbarea de concentratie a ph-ul? In momentul doi o gramada de alchimisti mai mult sau mai putin intrigati, vor explica – fiecare in paharul lui – cum se produc astfel de reactii!
Dar nu si de ce!

………………………………………………………………………………………………………….

sa revin la spirite!
 

– Spiritul de echipa
   Se formeaza in momentul in care este fluturat la orizontul asteptarilor, un obiectiv maret ce presupune efort sustinut din partea celor angajati in infaptuirea lui!
Obiectivul vizat trebuie sa intruneasca constant un anumit interes.
Altfel in absenta perceptiei proximului succes, entuziasmul va dispare
 
 – Spiritul de turma
Pe fondul unor instabilitati socio-politice – deseori pe vectori emotionali, spiritului de turma i se poate creea iluzia transformarii in spirit de echipa!
Ceea ce implica din partea unora, asumarea responsabilitatii ca iarba va fi roz! 

 – Spiritul de haita
Astazi acest spirit nu mai are acoperire in concepte ideologice ci in … cine poate oase roade!
Spiritul asta se exporta in regim de barter celor dispusi sa-si confuzeze amprentele dentare ..

va (mai) urma …

”Slalom printre cretini”

Cu nesimtirea te intalnesti de n ori intr-o zi – prin urmare vrei nu vrei, te obisnuiesti cu ea.
N-o mai bagi in seama.
Devine rutina.
Nervii se tocesc intr-o asemenea masura, incat atunci cand cineva simtit se manifesta ca atare, efectiv te pune in incurcatura – oare nu simulaza ?
                                                                             *

Insotind un bolnav, astazi am calatorit cu o salvare.
Situatie de urgenta – sirena, girofar, tot tacamul !
Pan-acum credeam ca-mi pot reprezenta ideea de nesimtire, pan-la forma ei cea mai cronica !
Credeam !
Asta pentru ca nu fusesem niciodata la bordul unei ambulante, de unde nesimtirea unor  ”participanti la trafic” se percepe cu totul altfel.
Parca devine substanta, ajungi chiar sa o pipai !
                                                                              *

Ma uitam la profilul driverului in timp ce croseta de zor stive de idioti ce d-abia catadicseau sa se dea putin la o parte – multi dintre ei chiar vizibil deranjati de sirena ce le bruia conversatiile telefonice.
Concentrarea de pe chipul lui cred c-ar fi contrariat pana si pe psihologii astronautilor de la NASA
Din cand in cand mai scapa cat-un  ” ‘utu-ti …”  abia soptit !  Dar asa, fara patima … doar ca reper !
                                                                                   *

  Oare ce motivatie ar putea avea un sofer d-asta, sa-si asume o asemenea responsabilitate ?
Da, cred ca zic bine – o mare responsabilitate – pentru ca in momentul in care despica traficul, el practic anuleaza celorlalti rutina circulatiei, trebuind sa-si foloseasca la maxim puterea de intuitie, necesara reactiei determinate de schimbarea regulilor obisnuite.
  Un tip d-asta trebuie sa fie atent (si calm) mai ales la lipsa reactiei, adica la nesimtirea din trafic !
  Un tip d-asta trebuie sa fie imun la horcaielile pacientului,
  Un tip d-asta trebuie s-o ignore pe asistenta ce-i transmite telepatic obsesivul ”mai repede”
  Un tip d-asta trebuie sa suporte mai tot timpul urletul sirenei de deasupra, urlet ce-i franjureaza creierii !
  Un tip d-asta poate sa-si ia usor cate-o  ”bataita”  de la niste neanderthali, insuficient informati cu privire la atributiile lui !

  Un tip d-asta merita si el un ”spor de stres” foarte consistent.
  Un tip d-asta are toata admiratia din partea mea !
  Un tip d-asta, oare ce salariu o avea … din partea altora ?

”Laser frate”

Cred ca mai toata lumea isi aminteste cand cu ceva timp in urma, pe fondul lansarii unui nou film din seria ”Razboiul Stelelor” isi facuse aparitia o reclama, in care produsul promovat se dorea integrat intr-o povestire parodica a unui comentator haios!
Toata lumea vorbea la superlativ despre inspirata reclama.
Insa la vremea respectiva putini si-au dat seama ca acel clip publicitar avea o hiba – n-avea ”linkuri” firesti la produsul in cauza!  Avea doar o trimitere abrupta, fortata-ntr-un monolog umoristic.
Si cu toate astea a fost socotit un spot foarte reusit
Dupa povestea asta, mult timp lumea isi amintea zambind de umorul sclipitor din acea reclama
Insa mai nimeni nu-si amintea de produsul promovat – desigur, cu exceptia echipei de filmare!