Corespondente!

 

  Un chitarist ciupeste corzile cu o virtuozitate incompatibila decorului in care se produce – un colt de strada si-o palarie pentru donatii asezata langa el!
Imaginea izbeste imediat prin lipsa entuziasmului – a celui ce-ar fi trebuit sa creada in steaua lui!
Altadata probabil ca iscodea printre privitori, dupa vreo ureche avizata careia sa-i transmita un fel de  ”uite-ma, astept sa fiu descoperit”
Dar trecuse mult timp d-atunci!
Acum aprecierile catorva trecatori nu-l mai incalzesc cu nimic – sunt doar rutina unui job!
Il intereseaza continutul palariei nu aplauzele din timpul ”concertului”
 
                               ………

Intr-o sala de concerte.
O violonista ce executa un solo programat in varianta prescurtata, furata de frumusetea muzicii, ataca forma originala – cea lunga!
O trezeste la realitate colegul de coarde, care in timpul unui ”pizzicato” prelungit ii sopteste:
 – Scurteaza si tu bucata asta, avem si alte treburi –  oricum nu luam mai multi bani!

                              ………..

Publicitate

Cersetori atipici

Mi-a placut un articol de pe   http://gabenro.wordpress.com/  din care sub titlul ”Ogilvy – sunt orb” redau un fragment : ”Cred ca ati auzit cu totii de Ogilvy (…) So, se zice ca pe un pod statea un cersetor cu un carton pe care scria ”Sunt orb. Va rog ajutati-ma”  Deci apare al meu (Ogilvy) ia cartonul omului si scrie pe el. E primavara, deasupra textului cu ”sunt orb. Ajutati-ma.” Si dupa aceea toata lumea a început sa îi dea omului bani.” ………………………………………………………………………………………….. Mi-am permis ca la postarea colegului de blogosfera sa comentez si eu : Notiunea de  ”primavara”  induce starea de fresh, de schimbare, toate astea in contrast cu neputinta orbului de a se bucura la randu-i in mod asemanator cu ceilalti semeni – deci sentimentul de compasiune era inevitabil ! Ogilvy a urcat pe un alt registru raportarea emotionala, si implicit a extins-o ! (aici sunt mici schimbari ale frazarii din comment, dar ideea e aceiasi) *** Exista o mare varietate de moduri in care se cerserste, la baza fiind vorba de arta de a starni compasiunea. (hm,  arta !) Cu cat mai abil se induce ideea ca persoana in cauza nu-i deloc vinovata de postura in care se afla, cu atat mai mari sunt sansele de reusita ! *** Mi-aduc aminte cum imediat dupa ’89 prin metrou isi facuse aparitia o ”profesionista” ce avea un discurs neobisnuit cu care gadila orgoliului conjuctural al maselor : – Popor luminat la dumneavoastra, ce-a reusit sa scape de tiran… (vorbea la persoana a doua, adica se delimita de curajul si inteligenta celor vizati punandu-se in postura de umil observator pe care soarta l-a pus intr-o situatie ingrata – prin asta menajand totodata si susceptibilitatile marunte ce n-ar fi fost de acord cu folosirea oalei comune, adica a pluralului de la persoana intai) – Fie ca d-aici inainte prosperitatea sa salasuiasca in casele voastre …. Aceste cuvinte ”d-aici inainte, prosperitate” aveau darul de a sugera viitorul despartit irevocabil de trecut, viitorul in care targetul profesionistei deja vizualiza covrigii din cozile cateilor – deci la naiba cu trecutul, cu prezentul, cu cateva bancnote … Probabil ca nici nu stia carte, dar la modul ”sociologic” in care gandea, cred c-ar fi dat clasa si-n ziua de azi multor absolventi ai facultatilor de profil, cu denumiri socio-bombastice ! ***

Impostorii

La-nceput le acorzi credit.
In cercul socio-profesional la care te raportezi, toate opiniile de lideri ajunse la tine sunt privite cu respectul neinitiatului:
”Au ei destula experienta!”
Vei trece repede cu vederea atunci cand IQ-ul lor comportamental iti va strepezi formatia – aia mai pe uman, pe care-o au aproape toti incepatorii!
”Stiu ei mai bine cum se pune problema”

Cu timpul insa vei realiza ca nu-i chiar asa.
Iti vei da seama ca multi sunt priceputi doar in a da impresia ca stiu!
Atunci realizezi ca defapt sunt niste impostori!
Dar deocamdata esti prea neinsemnat ca sa iei vreo atitudine.
Astfel ca vei face tot posibilul sa devii din ce in ce mai bazat.
Mai stiutor.
Pentru ca intr-o buna zi sa poti fi:
– ori in situatia de a le deconspira impostura,
– ori in a te crede … mult prea destept pentru a face un astfel de lucru!
Si cum Quijotismul e doar literatura, vei dobandi rapid un IQ comportamental, cu care vei strepezi formatii, d-alea mai pe uman …

*

Un om cu parul alb.
Varsta, tonul calm, vorbirea rara – impune!
Ma straduiesc sa deslusesc intelesuri ascunse din fiecare cuvant pe care mi-l spune – convins fiind ca daca voi scapa sensul vreunei fraze, se duce naibii  morala.
Rabd cu stoicism monologul interminabil, din care – spre surprinderea mea nu reiese nici cea mai vaga invatatura, totul degenerand intr-un mesaj banal si egoist.
Mi-am irosit un ceas din viata, doar ca sa-l ajut sa se asculte pe acest impostor!