Exista demnitati de sertar
ferecate
in budoarele frustrarii
Exista demnitati de parada
ce ieftinesc
dezideratele
flamanzilor de stele
Exista demnitati
construite-n vant
Dune de nisip ametite-n sensuri
Exista demnitati,
reflectate-n oglinzi
cositorite ieftin!
no offence –
In fiecare secunda in capul unui om se succed cu repeziciune o gramada de ganduri.
Practic e aproape imposibil sa nu te gandesti la nimic !
Iar aceste ganduri, de regula dau masura fiecarui individ.
Insa anumite ”masuri” se pierd aiurea, din cauza multiplelor prioritati ieftine aparute la concurs cu ele (cu masurile) ceea ce duce la ratarea aplicarii lor in fapt
Sa zicem ca sub influenta unui moment am ajuns la o promisiune facuta siesi.
Exemple :
”spatele meu o sa fie mai drept” sau ”nu voi mai spune – da, cand trebuie sa spun – nu” sau ”nu ma voi mai scobi in nas cand ploua” sau ”voi privi totul cu detasarea observatorului de pe margine” sau ”fii barbat(a)” etc.
Ei bine, aceste proiecte de definire (sau redefinire) ale personalitatii vor trebui fixate (macar pentru inceput) pe un suport cat mai vizibil !
Si ce suport ar fi mai indicat – in asa fel incat printr-o asociere subconstienta cu ”a invata” sa fie mereu observabil ?
O tabla !
O tabla de scris, ca in clasa in care a invatat fiecare –
De fapt o mini-tabla usor de montat (recomandat intr-un loc foarte vizibil) pe care se poate scrie cu creta, se poate sterge cu buretele,
Iar mesajul scris pe acea tabla va putea fi insusit mult mai lesne, pentru ca – asa cum am mai spus, ideea trimite cu gandul la perioadele in care anumiti receptori erau cu mult mai deschisi pentru formarea caracterelor. Iar aceasta asociere ii va redeschide !
Intr-o redefinire permanenta a ”masurii” fiecaruia !
(unde e cazul desigur!)
……………………………………………………………………………………..
In cazul unor comenzi speciale, rama tablei va fi incrustata cu pietre semipretioase in functie de compatibilitatile zodiacale, buretele va fi identic natural din Marea Mediterana, iar o echipa de radiestezisti va amplasa obiectul, in armonie cu energiile Feng Shui !
18:00
Asezata pe bordura unei vitrine de la Romarta, o batranica rezolva de zor niste ecuatii, pe caietul din poala.
Lumea care trece p-acolo ii mai scapa cat-o bancnota.
E adevarat, asta-i cam regie – dar ma amuza originalitatea cu care batrana converteste matematica in venituri !
18:30
Niste chinezi tristi ies din cazinoul …
19:00
Un atelaj tractat de un cal stationeaza pe Kogalniceanu.
Trec pe langa, indiferent.
Ca dealfel si ceilalti soferi.
Doar un grup de italieni fac de zor poze amuzandu-se copios !
Parca n-au mai vazut cai !
19:15
Stationez vizavi de Universitate langa alte cateva zeci de masini galbene.
Ma uit la unii dintre colegi, ce-si agita privirile dupa posibili clienti !
Tot asa m-oi agita si eu ?
19:40
In fine ma ocupa o pereche de varsta a doua, imbracata la patru ace.
De cum intra imi muta nasul din loc.
Cred ca li s-a spart sticluta cu parfum chiar in timpul utilizarii.
– La Sala Palatului.
– Buna seara, accentuez eu !
– Buna seara, la Sala Palatului !
– Am inteles !
Uitasem ca-n seara asta Jose Carreras e jupan prin sala aia!
Din radiocd-ul meu tocmai razbate aria lui Cavaradossi in timp ce doamna ii vorbeste cu pasiune domnului, despre etrierele masinii personale lasata in service !
Final de cursa – 4,7 lei !
20:20
Merg pe gol.
Efectiv n-am unde stationa !
Totul e ocupat.
Gasesc in cele din urma un locsor in fata la Primarie, langa alte cateva masini parcate aiurea.
Sant singurul taxi din zona, insa doar timp de 10 secunde !
In spatele meu a oprit un ”concurent” ce ocupa juma de strada laterala – asta nu pare sa-l deranjeze asa de tare, chiar daca-si ia injuraturi si claxoane la greu.
E d-ala cu tarif mai mic, asa ca eu degeaba mai stau acolo.
Plus ca-n nesimtirea lui e mult mai bine pozitionat.
Primul client l-ar alege in mod sigur pe el.
Nu stiu multi, dar chestiile astea cu pozitionarile optime fac parte din strategia zilnica a unui driver.
Deci e timpul s-o tai.
Tot pe gol.
20:40
Ajung iar langa atelajul de pe Kogalniceanu. Vizitiu’ n-a aparut.
Un echipaj de politie il asteapta.
Calul pare ca n-are nici o legatura cu asta.
Pacat ca n-am si eu un aparat de fotografiat – sa imortalizez un cal plictisit !
ziua 1
Dimineata cand ma trezesc, intr-un prim impuls intind mana spre noptiera unde altadata ( hm, altadata – ce rezonanta are cuvantul asta in contextul d-acum) se afla pachetul de tigari.
IncA nu realizez ce se-ntampla, de ce nu mai e pachetul acolo.
A, ba da, gata, mi-am amintit!
Si de bine ce mi-am amintit, parca ma cuprinde frica ca n-am sa-mi pot respecta decizia!
Ani de zile, plamanii au fost intoxicati cu nicotina, in ultimul timp ajunsesem la 2 pachete pe zi.
Asa ca nu-i usor lucru sa ma confrunt cu … umbra obiceiului!
Incep sa simt un gol in cosul pieptului care se videaza din ce in ce mai mult.
E naspa.
Simt o dorinta irezistibila de a merge la chiosc, doar asa ..sa-mi cumpar niscai ziare!
Las’ ca ai net-ul, parca-mi sopteste o voce interioara!
E aceeasi voce pe care, cu ani in urma, ascultand-o… m-am apucat de fumat!
Initial ma gandesc sa-mi mut gandurile de la acest drog, dar parca prea m-as simti alunecos apeland la astfel de subterfugii ieftine
Asa ca ma imbatosez intr-o confruntare cu mine insumi:
”NU MAI VREAU SA FIU DEPENDENT DE ACEST VICIU!”
Aproape ca racnesc cuvintele astea, care sa fiu sincer … m-au impresionat!
Deci functioneaza si stilul asta, mai pe autosugestie.
Deocamdata am castigat o batalie
Dar nu si razboiul!
Ganditor de Hamangia 