Mi-a placut un articol de pe http://gabenro.wordpress.com/ din care sub titlul ”Ogilvy – sunt orb” redau un fragment : ”Cred ca ati auzit cu totii de Ogilvy (…) So, se zice ca pe un pod statea un cersetor cu un carton pe care scria ”Sunt orb. Va rog ajutati-ma” Deci apare al meu (Ogilvy) ia cartonul omului si scrie pe el. E primavara, deasupra textului cu ”sunt orb. Ajutati-ma.” Si dupa aceea toata lumea a început sa îi dea omului bani.” ………………………………………………………………………………………….. Mi-am permis ca la postarea colegului de blogosfera sa comentez si eu : Notiunea de ”primavara” induce starea de fresh, de schimbare, toate astea in contrast cu neputinta orbului de a se bucura la randu-i in mod asemanator cu ceilalti semeni – deci sentimentul de compasiune era inevitabil ! Ogilvy a urcat pe un alt registru raportarea emotionala, si implicit a extins-o ! (aici sunt mici schimbari ale frazarii din comment, dar ideea e aceiasi) *** Exista o mare varietate de moduri in care se cerserste, la baza fiind vorba de arta de a starni compasiunea. (hm, arta !) Cu cat mai abil se induce ideea ca persoana in cauza nu-i deloc vinovata de postura in care se afla, cu atat mai mari sunt sansele de reusita ! *** Mi-aduc aminte cum imediat dupa ’89 prin metrou isi facuse aparitia o ”profesionista” ce avea un discurs neobisnuit cu care gadila orgoliului conjuctural al maselor : – Popor luminat la dumneavoastra, ce-a reusit sa scape de tiran… (vorbea la persoana a doua, adica se delimita de curajul si inteligenta celor vizati punandu-se in postura de umil observator pe care soarta l-a pus intr-o situatie ingrata – prin asta menajand totodata si susceptibilitatile marunte ce n-ar fi fost de acord cu folosirea oalei comune, adica a pluralului de la persoana intai) – Fie ca d-aici inainte prosperitatea sa salasuiasca in casele voastre …. Aceste cuvinte ”d-aici inainte, prosperitate” aveau darul de a sugera viitorul despartit irevocabil de trecut, viitorul in care targetul profesionistei deja vizualiza covrigii din cozile cateilor – deci la naiba cu trecutul, cu prezentul, cu cateva bancnote … Probabil ca nici nu stia carte, dar la modul ”sociologic” in care gandea, cred c-ar fi dat clasa si-n ziua de azi multor absolventi ai facultatilor de profil, cu denumiri socio-bombastice ! ***
Arhive etichetă: trairi
Norocosul!
Reprezentativ
Parea un om normal!
Avea o teorie originala pe care si-o prezenta intr-un mod captivant.
La-nceputul discutiei am remarcat la el un anumit aer cu care parca ar fi spus ”ce stii tu bai, taximetristule?”
Probabil i-oi fi transmis si eu un telepatic ”pune-ma la-ncercare nene” pentru ca ulterior a inceput sa se preteze mai pe la nivelul meu!
Deci omul asta avea o mare frustare.
Detinea o reteta a succesului pe care insa n-o putea folosi!
El a observat ca:
Toti norocosii au un potential nativ de intruziune a gandirii pozitive, pana-n ultima celula a encefalului – presurizandu-l astfel sistematic (pe encefal desigur) cu ganduri roz.
Ca uneori, datorita unor intense trairi de moment – aceste ganduri erup spre ceva nedefinit dar bine structurat in toate religiile.
Emotii proiectate-n spatiu – un amalgam energetic, disipat la nivel cuantic in arealul subiectului intr-un fel de ionizare benefica proximelor interactiuni cu mecanica mediul inconjurator.
…………………………………
Deci tipul asta, in mare parte intrunea conditiile profilului de om norocos.
Dar avea o problema.
Ca d-aia era frustrat …
Nu-si putea provoca o emotie suficient de puternica, prin care sa-si lanseze presurizatele dorinte in eter!
Degeaba mi-am pus ostentativ centura de siguranta, privind acul vitezometrului ce se ridica la 120km/h – in acelasi timp invitandu-l sa-si aleaga un stalp de pe marginea soselei!
Imi surade trist …
Le-a incercat pe toate!
El da, dar eu …