Copacul!

Era acolo de ceva timp – un fel de strajer al parcului, razboindu-se cu vantul ce voia sa i s-arate supunere.
Recent, langa el se construise o cladire inalta prin care mai ”tragea cu ochiul” la ce se intampla in spatele ferestrelor – oricum, prea multe optiuni nu avea.

Atentia-i fu atrasa de o incapere mare de la etajul doi, in care un petent depusese un dosar pe biroul unui raspunzator.
Ce-o fi fost intre copertile alea – nu stia ca era prea mare distanta.
Si daca ar fi fost mai aproape ar fi trebuit sa stie sa citeasca.
Si chiar dac-ar fi stiut asta, ar mai fi trebuit sa si inteleaga ce citeste. Si daca ar fi inteles, la ce i-ar fi folosit?
Asa ca se multumi sa observe cum petentul dadea cu explicatu’, agitandu-se cat mai convingator.
Doar ca cel din spatele biroului il tintuia cu privirea… pe el, copacul!
”Cat interes pentru mine” isi sopti el, falfaindu-si una din ramurile de pe la mijloc.
Apoi vazu ca si ”convigatorul” incepuse sa i se adreseze … via contemplativul din spatele biroului!
De data asta chiar se simti flatat …

Cauta sa-si aminteasca ce fel de copac e, dar gandurile-i fura intrerupte de niste soapte venite de jos –
Era o tanara exaltata – probabil apartinatoare vreunei miscari eco ceva – care-i descanta de zor imbratisandu-l platonic.
Un feeling misterios incepu sa-i urce prin capilarele-i tensionate..
Ouch, yeah – deci asta-i ”curentul new age”
Ar fi vrut sa-i daruiasca ceva in semn de iubire impartasita …
Dadu drumul la cateva frunze galbene
”Ce-ar fi sa-i arunc si-o cireasa?” se gandi el.
Ops, pai asta inseamna c-a aflat in sfarsit ce fel de copac e …
Insa discutiile tot mai aprinse de la etajul doi, il deconecta rapid de la ”existentiale”
Acum erau acolo vreo douazeci de insi ce se exprimau simultan si care discutand intre ei.. se adresau lui.
Onorat!

Dupa un timp simti ceva cald la baza trunchiului.
Semnatura ii era familiara, nu insa si potaia.
”Ma rog, e alta dar aceiasi” aserta el in scurt.
”Ce-ar fi sa-i arunc o ghinda in cap?”
Ops – acum s-ar putea sa-si dea seama ce-i cu el …
Afla raspunsul.. doar ca-l uita instant.
Degeaba se chinui sa si-l aduca aminte.
”Asta-i Alzheimer toata ziua” cugeta el intunecat
”Si toata noaptea ce e?” se auzi de sus, dinspre niste ramurelele ce se leganau vesele in bataia vantului.
”Cata obraznicie” gandi copacul

Simti un miros de dude – ops, oare asta sa fie?
Dori sa verifice – isi imobiliza coronamentul, lasand sa se lupte cu vantul doar ramurile tinere din varf – nu le strica putina penitenta pentru obraznicia de dinainte!
Apoi isi interioriza intrebarea in cele vreo cateva zeci de inele.
Asculta atent.
Mda, niciun respuns.

Si chiar dac-ar fi aflat, la ce bun?
Ar fi uitat imediat!
Insa culmea e ca ..niciodata nu-si uita intrebarea!


Free Clipart

Anunțuri

Poezia lui Maslow!

”S.C. angajeaza poeti!  Salariu+bonuri de masa..”

Unii s-au nascut poeti!
Altii s-au nascut smecheri!

De regula poetul nu prea agreaza subtilitatile smecheriei
La fel cum nici smecherul nu rezoneaza cu perceptia poetului
Sunt total diferiti!
Dar …
Dar datorita faptului ca artistul trebuie sa mai si manance, se-ntampla ca uneori drumurile lor sa se intersecteze!

– Bine-ai venit serenisime, te pot ajuta cu ceva? – isi freca bucuros mainile smecherul, intr-o incununare a ratiunii de a exista!
– Doar cat sa-mi potolesc putin foamea si setea, raspunse candid poetul!
Apoi adauga cu o oarecare lehamite:
– Care-i pretul?
O intrebare simpla si pertinenta, care insa declansa in capul smecherului, fel si fel de scenarii paienjenoase prin care-l cuantifica pe artist in anumite valori contabile:
– Pentru fiecare dumicat ce-l vei inghiti de la mine, va trebui sa-mi prestezi de zece ori valoarea lui! Asta-i regula. Nu ma-ntreba de ce – chiar de ti-as raspunde, asta n-ar schimba cu nimic lucrurile! Eu doar hranesc artistii! Daca nu-ti convine, esti liber sa nu accepti!
– Hm, auzi, liber sa nu accepti – cu mine vorbesti jupane, sau cu stomacul meu?
– Cu tine … via stomac! Am tot respectul pentru existenta ta, dar stii, trebuie sa traiesc si eu cumva!
Apoi amintindu-si de vremea cand fusese si el ”filozof” intr-o situatie asemanatoare – inainte ca forta imprejurarilor sa-l faca mai pragmatic – continua:
– Da, ce-i drept burta goala nu prea te face liber!
Poetul tresari – mai auzise vorbele astea!
Cum de … adica maimuta asta e in stare sa gandeasca asa?
Inseamna ca stie!
E constient de ceea ce face!
Si-atunci nu mai e maimuta!
E un profitor lucid!
In ochii lui nu mai avea nici o scuza!
Isi blestema inc-o data soarta – a cata oara?
– Fie precum spui, se resemna el intr-o provizorie acceptare!
Cel putin asa credea el – ca-i doar provizorie!
Privirea-i deveni opaca.
”D-aici inainte sunt doar un simplu truditor pentru dumicati” se autosugestiona el!
”La naiba cu toate prostiile, vreau sa supravietuiesc doar”

”Hranitorul de artisti” isi dadu seama de schimbarea atitudinii si nu se sfii sa remarce:
– Pana si leii se-mblanzesc cu mancare!
Asta era prea de tot!
Nu fusese niciodata vreun leu dar … acuma era!
Printr-un chitai … pardon – printr-un raget indignat isi revarsa furia dintr-o latura a personalitatii, pe care nu si-o constientizase pana acum:
– Cum iti permiti tu, bai profitorule, sa-mi …
Se opri brusc!
Printr-un feeling anume isi dadu seama ca ceva nu se potriveste situatiei date!
Acum daca tot era un leu .. ce mai cauta el acolo?
Intr-un 180 de grade parasi brusc incaperea!
Simtea ca facuse ceea ce trebuia, se simtea bine, se simtea liber .. dar ..cam ce face d’obicei un leu? – se-ntreba el nedumerit, in timp ce pasii sovaielnici il purtau spre … gradina zoologica

Printre crengi !

  – Cum vi se par fetele din Romania ?
Aceasta intrebare ”deontologica” nu poate lipsi sub nici un motiv dintr-un interviu cu vreun star de talie, ce vine din departari
 Care star, vazand mingea ridicata la fileu – loveste in scurt, din pozitia masculului Alfa :
 – Wau … !
De regula replica asta declanseaza instant un ”orgasm empatic” in randul ”provocatorilor” ce incep sa se felicite reciproc din priviri –    reusind astfel sa-i contrarieze la maxim pe adeptii creationismului din fata televizoarelor!