Cersetori atipici

Mi-a placut un articol de pe   http://gabenro.wordpress.com/  din care sub titlul ”Ogilvy – sunt orb” redau un fragment : ”Cred ca ati auzit cu totii de Ogilvy (…) So, se zice ca pe un pod statea un cersetor cu un carton pe care scria ”Sunt orb. Va rog ajutati-ma”  Deci apare al meu (Ogilvy) ia cartonul omului si scrie pe el. E primavara, deasupra textului cu ”sunt orb. Ajutati-ma.” Si dupa aceea toata lumea a început sa îi dea omului bani.” ………………………………………………………………………………………….. Mi-am permis ca la postarea colegului de blogosfera sa comentez si eu : Notiunea de  ”primavara”  induce starea de fresh, de schimbare, toate astea in contrast cu neputinta orbului de a se bucura la randu-i in mod asemanator cu ceilalti semeni – deci sentimentul de compasiune era inevitabil ! Ogilvy a urcat pe un alt registru raportarea emotionala, si implicit a extins-o ! (aici sunt mici schimbari ale frazarii din comment, dar ideea e aceiasi) *** Exista o mare varietate de moduri in care se cerserste, la baza fiind vorba de arta de a starni compasiunea. (hm,  arta !) Cu cat mai abil se induce ideea ca persoana in cauza nu-i deloc vinovata de postura in care se afla, cu atat mai mari sunt sansele de reusita ! *** Mi-aduc aminte cum imediat dupa ’89 prin metrou isi facuse aparitia o ”profesionista” ce avea un discurs neobisnuit cu care gadila orgoliului conjuctural al maselor : – Popor luminat la dumneavoastra, ce-a reusit sa scape de tiran… (vorbea la persoana a doua, adica se delimita de curajul si inteligenta celor vizati punandu-se in postura de umil observator pe care soarta l-a pus intr-o situatie ingrata – prin asta menajand totodata si susceptibilitatile marunte ce n-ar fi fost de acord cu folosirea oalei comune, adica a pluralului de la persoana intai) – Fie ca d-aici inainte prosperitatea sa salasuiasca in casele voastre …. Aceste cuvinte ”d-aici inainte, prosperitate” aveau darul de a sugera viitorul despartit irevocabil de trecut, viitorul in care targetul profesionistei deja vizualiza covrigii din cozile cateilor – deci la naiba cu trecutul, cu prezentul, cu cateva bancnote … Probabil ca nici nu stia carte, dar la modul ”sociologic” in care gandea, cred c-ar fi dat clasa si-n ziua de azi multor absolventi ai facultatilor de profil, cu denumiri socio-bombastice ! ***

Reclame

Eterna si fascinanta …

Un englez se minuneaza de faptul ca in aceasta tara unde  francofonia  se conjuga cu lejeritate la  ”to be-ul” balcanic, poate  relationa in limba lui natala fara prea multa gestica, cam cu toata lumea.

Imi explica cat de impresionat este de gradul de cultura pe care l-a  intalnit aici.
Intr-un ambuteiaj in care pierdem ceva timp, se intretine cu un vanzator de ziare … o aprinsa discutie in care Shakespeare si Byron sunt rapid epuizati.  Doreste la randu-i sa fie politicos – insa probabil, datorita mirosului de la shaormeria din colt, il confunda pe Eminescu cu Ommar Kayamm!
Ii atrage atentia de aceasta gresala un aurolac convins, ce ne strepezeste urechile cu un accent olandez ingrozitor

*

– Well, exclama mr. Smith – vad ca sunteti un popor tare destept, dar  nu-mi pot explica de ce standardul vostru de viata este atat de precar?!
–  Sir, se baga-n seama un coate-goale c-o sticla-n mana – un betivan. Saracia pentru noi e un hobby …

Ce tampit! Cred ca vorbeste alcoolul din el.
”In vino veritas”