Un englez se minuneaza de faptul ca in aceasta tara unde francofonia se conjuga cu lejeritate la ”to be-ul” balcanic, poate relationa in limba lui natala fara prea multa gestica, cam cu toata lumea.
Imi explica cat de impresionat este de gradul de cultura pe care l-a intalnit aici.
Intr-un ambuteiaj in care pierdem ceva timp, se intretine cu un vanzator de ziare … o aprinsa discutie in care Shakespeare si Byron sunt rapid epuizati. Doreste la randu-i sa fie politicos – insa probabil, datorita mirosului de la shaormeria din colt, il confunda pe Eminescu cu Ommar Kayamm!
Ii atrage atentia de aceasta gresala un aurolac convins, ce ne strepezeste urechile cu un accent olandez ingrozitor
*
– Well, exclama mr. Smith – vad ca sunteti un popor tare destept, dar nu-mi pot explica de ce standardul vostru de viata este atat de precar?!
– Sir, se baga-n seama un coate-goale c-o sticla-n mana – un betivan. Saracia pentru noi e un hobby …
Ce tampit! Cred ca vorbeste alcoolul din el.
”In vino veritas”
Ganditor de Hamangia 