Ritmuri!

Convoi funerar ..

Verde pietonal: viata traverseaza pe zebra.
Claxoane infuriate: moartea n-are reguli ci doar prioritate!
…..

Hai-hui ..

Primavara stationeaza la semafor.
Claxoane cu ”oda bucuriei”
Diapazoane promovate-n ”si”

Raiul e luat in franciza
Ingerii se-ntrec in loopinguri.

Ghioceii stranuta zapada
Omizile viseaza.
”Ham ham” zise un caine, flamand de uitare..

…………………………………………….

Un simbol alb lanseaza-un noroc murdar p-un ghinionist curat.
– La vita e bella, ii striga la ureche un trecator mucalit si distrat totodata …neatent la o garnitura de fonta – ce-apuca sa-i mai intoarca din ecouri:
– E bella.. ‘ella … la la la … … pa!!!

Barci fitoase prin udatura timpului.
Gondolieri ragusiti de viata:
”o sole mio”
Soarele zambeste … inc-o furtuna geo-magnetica!
Pe chelia unui pensionar doua radiatii pariaza:
– P-un foton cu branza, ca maine ninge iara?

Publicitate

Moderatorii

De la un timp sunt fascinat de moderatorii tv

Ati incercat vreodata sa urmariti si dintr-un punct de vedere mai tehnic munca acestor oameni?
Nu-mi propun aici sa analizez directiile colorate sub care evolueaza (hm!) posturile de televiziune – implicit personalul colaborator -ci doar caut a infatisa si din alta perspectiva ceea ce vedem cu totii seara de seara
Consider ca-i mare lucru in a fi capabil sa cuprinzi toate variabilele tipologiilor invitate in formatul unei emisiuni:
– de la mediocrul ce mimeaza priviri inteligente, pana la ”baiatul destept” ce-si asteapta portia de mingii ridicate la fileu.
– de la ”exploratorul de campii” pana la agramatul ce prin ”taceri strategice” vrea sa-si ascunda limitarea-i domestica.
– de la yesman-ul oportunist, pana la ”impresionistul” ce-si calibreaza argumentele pe sonoritatea vocii – punand accente grave pe cuvinte goale.

Deci tot acest amalgam de personalitati necesita si-o oarecare ordine intr-ale exprimarii.
Nu-i usor ca in cadrul unui subiect dat, sa impletesti pleiadele de idei ce se succed intr-un studio – sa determini linia discursurilor spre un numitor cat mai inteligibil clipitorilor din fata ecranelor.
Multi isi inchipuie ca-i ceva simplu, insa lucrurile nu stau chiar asa.
Trebuie sa ai ceva scoala in psi ca sa …chiar, de multe ori ma-ntreb daca nu cumva acesti moderatori mai fac si ei cat-un studiu de caz la anumiti invitati.

Pentru mine a devenit un adevarat hobby ca in toiul unor controverse sa le anticipez interventiile prin care preiau idei, apoi le paseaza tertilor – transformate-n mingii cu efect sau ..castane incinse!
Aici e vorba de-o adevarata arta!

…………………………………………………………………………………

Mai trebuie sa stii cand si cum sa intrerupi interlocutorul.
Exista scurte momente in care vorbitorul trebuie sa mai si inspire – unui moderator antrenat acea clipa ii este suficienta pentru preluarea ideii pe care eventual o si amplifica printr-o mica concluzie – concluzie care la randu-i e susceptibila unei reinterpretari pe culoarul altui conviv ce-o preia ..uneori chiar cu capul!
Si astfel se obtine cursivitatea unei emisiuni reusite care … bineinteles publicitate!!

(…) (…) (…)
O campanie initiata de …

Asa, unde ramasesem?
Aha ..deci:
Dupa o pauza ce mai aeriseste din tensiunile acumulate, moderatorul initiaza concluziile .. ”insa nu inainte de un scurt moment publicitar”

Copacul!

Era acolo de ceva timp – un fel de strajer al parcului, razboindu-se cu vantul ce voia sa i s-arate supunere.
Recent, langa el se construise o cladire inalta prin care mai ”tragea cu ochiul” la ce se intampla in spatele ferestrelor – oricum, prea multe optiuni nu avea.

Atentia-i fu atrasa de o incapere mare de la etajul doi, in care un petent depusese un dosar pe biroul unui raspunzator.
Ce-o fi fost intre copertile alea – nu stia ca era prea mare distanta.
Si daca ar fi fost mai aproape ar fi trebuit sa stie sa citeasca.
Si chiar dac-ar fi stiut asta, ar mai fi trebuit sa si inteleaga ce citeste. Si daca ar fi inteles, la ce i-ar fi folosit?
Asa ca se multumi sa observe cum petentul dadea cu explicatu’, agitandu-se cat mai convingator.
Doar ca cel din spatele biroului il tintuia cu privirea… pe el, copacul!
”Cat interes pentru mine” isi sopti el, falfaindu-si una din ramurile de pe la mijloc.
Apoi vazu ca si ”convigatorul” incepuse sa i se adreseze … via contemplativul din spatele biroului!
De data asta chiar se simti flatat …

Cauta sa-si aminteasca ce fel de copac e, dar gandurile-i fura intrerupte de niste soapte venite de jos –
Era o tanara exaltata – probabil apartinatoare vreunei miscari eco ceva – care-i descanta de zor imbratisandu-l platonic.
Un feeling misterios incepu sa-i urce prin capilarele-i tensionate..
Ouch, yeah – deci asta-i ”curentul new age”
Ar fi vrut sa-i daruiasca ceva in semn de iubire impartasita …
Dadu drumul la cateva frunze galbene
”Ce-ar fi sa-i arunc si-o cireasa?” se gandi el.
Ops, pai asta inseamna c-a aflat in sfarsit ce fel de copac e …
Insa discutiile tot mai aprinse de la etajul doi, il deconecta rapid de la ”existentiale”
Acum erau acolo vreo douazeci de insi ce se exprimau simultan si care discutand intre ei.. se adresau lui.
Onorat!

Dupa un timp simti ceva cald la baza trunchiului.
Semnatura ii era familiara, nu insa si potaia.
”Ma rog, e alta dar aceiasi” aserta el in scurt.
”Ce-ar fi sa-i arunc o ghinda in cap?”
Ops – acum s-ar putea sa-si dea seama ce-i cu el …
Afla raspunsul.. doar ca-l uita instant.
Degeaba se chinui sa si-l aduca aminte.
”Asta-i Alzheimer toata ziua” cugeta el intunecat
”Si toata noaptea ce e?” se auzi de sus, dinspre niste ramurelele ce se leganau vesele in bataia vantului.
”Cata obraznicie” gandi copacul

Simti un miros de dude – ops, oare asta sa fie?
Dori sa verifice – isi imobiliza coronamentul, lasand sa se lupte cu vantul doar ramurile tinere din varf – nu le strica putina penitenta pentru obraznicia de dinainte!
Apoi isi interioriza intrebarea in cele vreo cateva zeci de inele.
Asculta atent.
Mda, niciun respuns.

Si chiar dac-ar fi aflat, la ce bun?
Ar fi uitat imediat!
Insa culmea e ca ..niciodata nu-si uita intrebarea!

In metrou ! (3)

 – Atentie se inchid usile.
Stau pe scaun.
Vecinul din stanga isi deschide ziarul.
Mda, ma gandeam eu – aceleasi fete dezbracate pe fiecare pagina.
Arunc o privire in dreapta – un alt cotidian ce-si etaleaza marfa – chipuri plastifiate, sani, funduri, coapse.  Gleznele sunt insa mai putin focusate – adevaru-i ca putini stiu sa aprecieze o glezna perfecta !  
Ocupantii scaunelor din fata tot asa – devoreaza stiri proaspete despre silicoane, cocoseli conjugale, achizitii unicat,
Ti-e si jena sa-ti mai arunci ochii pe vreo publicatie !
Intr-un colt – exact langa ”atentie se deschid usile” zaresc un  ”Jules Verne”  in mana unui adolescent.
Hm, poate ca nu-i totul pierdut …
E  ”Insula cu elice”  din campania de culturalizare initiata … de presa !  O carte care odinioara mi-a incantat si mie imaginatia.
 – Atentie se deschid usile !
Chiar in dreptul devoratorului de literatura, se insinueaza trei liceeni veseli – poate un pic prea veseli.
Discutii, glume, mistouri …
Unul dintre ei observand titlul cartii, exclama :
 – Baaaa, mi-am amintit de bancul ala cu Fat-Frumos !
 – Zi-l ba !
 – Cica isi cumpara Fat-Frumos niste chiloti cu elice – asta era trendul – dupa care se duce la Ileana Cosanzeana ce locuia la etajul noua printr-un bloc din Berceni.
Zmeul nefiind acasa, el incepe sa se dea mare in fata ei :
 ”iti place ce chiloti cu elice mi-am tras ?”
dupa care incepe sa zboare-n niste demonstratii ad-hoc prin jurul lustrei :
 ”vjiiiii, vuuuuum, siiiiiuuu …”
”Oh, Fat-Frumos – amantul meu preferat, ce gusturi rafinate ai …”
Insa distractia se opreste exact cand trebuia sa-nceapa – in sonerie s-aude primul buzdugan :
”Vai Fat-Frumos, asta-i Zmeul. Imbraca-te numaidecat si tai-o, decoleaza – nu stiu, doar dispari !”
La al doilea buzdugan in sonerie Fat-Frumos se arunca pe fereastra …
Cu al treilea apare si Zmeul :
”Miroase a Fat-Frumos p-aici”
”Ti se pare draga – cine poate fi mai frumos decat tine ?”
Multumit de raspuns Zmeul se tranteste pe canapea.
Apoi privirea-i este atrasa de unul din bratele lustrei :
”O-la-la … ti-ai cumparat chiloti cu elice ?!”
                               *
 Juma’ de vagon izbucneste intr-un hohot de ras.
Se rade descatusat – intr-un fel de relationare  !
Publicatiile deocheate sunt toate impaturite – nu mai au haz, viata bate decolteul …
JulVernu’  insa … a ramas un deget infipt  in el !

Studioul !

” – Cuuuum – in regatul meu exista locuinte care n-au jacuzzi, se minuna printul?
Dupa care isi uita instant intrebarea – incepuse ploaia!”

*
Cu ceva timp in urma am ispravit de amplasat un kit audio, in baie.
Plecasem de la ideea ca nicio clipa nu trebuie irosita – de la audiobook-urile ascultate-n metrou, pana la invatarea limbilor straine de pe sulurile cu hartie igienica (…)
Iar pentru recreerea spiritului m-am gandit ca pe langa aromele din cada, sa montez si doua spoturi cu lumina albastra, iluminand astfel discret, faianta colorata in nuanta marii agitate!
Deci acum totul e gata – sunt foarte multumit de punerea in practica a unei idei ce ma framanta de mult timp.

*

Ca-ntr-o ceremonie intru in Marea Sala (ma rog, 2,5 X 3!)
Lumina difuza, culoarea linistitoare, parfumul revigorant din apa – menta amestecata cu musetel (combinatie la-ndemana)
Dintr-o cana mare de lut, adulmec buchetul unui vin rosu sec ”@#$% #$@%”
O sorbitura andante din ambrosia ce-mi innobileaza treptat spiritul, apoi plonjez in arome (ma rog!)
… si muzica ce se prelinge prin colturile amintirilor redesteptand trairi ancestrale ..
”Eternal Love” de Stamatis Spanoudakis
Sunete ce-mi amintesc de copilaria-mi, d-acum 10ooo ani …
Ce mai, plutesc intr-un … lichid amniotic!
(nu, nu cred c-am fost injurat!    🙂  )

Sunt in starea proprie-mi naturi.
Urmeaza o alta piesa …
‘The Saga of HMS Bounty” a lui Vangelis pe finalul careia bag complet capul in apa – efectul e extraordinar!
E o senzatie de imbaiere completa – in sunet, lumina, culoare, –
Hm, poate ca totusi ar trebui sa scot capul de sub apa …
Sorb iar prelung din licoarea $#@%$ – o pace interioara mi se asterne in suflet.
Urmeaza o selectie din ”El Greco – Movement 1, 8, 9, si 10”
Imponderabilitate!
Inca o sorbitura – s-a dus juma’ de sticla!
(…)
Ritualul e pe sfarsite – ma pregatesc pentru intalnirea cu oglinda.
In fine, tot eu sunt – ceea ce vad reflectandu-se e ok.
Totusi nu pot merge asa pe strada – trebuie sa-mi trag fermoarul la suflet!
*
La usa un intreg familion asteapta topaind nerabdator in sir indian!
Priviri indignate, tonuri aspre – abordari lipsite de orice intelegere artistica:
– Mai aveai de gand sa stai?
*

Asta e – sunt un neinteles!      🙂

Artistu’

Ieri a fost un apus de soare pe cinste !
Am oprit masina si am intrat in piele de spectator, admirand ”desantarea” cromatica a apusului – ce cred ca mi se adresa doar mie.
Spun asta pentru ca toti ceilalti trecatori aveau treburi mult mai importante !
Asa ca … traieste clipa baiete!
Din boxe se aude muzica lui Llewellyn ce completeaza minunat momentul!
Sunet si culoare – un spectacol gratis savurat pe indelete …
Simt lumina cum imi strapunge pleoapele intredeschise – parca si aerul e mai proaspat ..
– Liber?
Tresar!
In primul moment disting doar o silueta ce se insinueaza pe scaun, fara sa-mi astepte confirmarea – dar trec totul pe seama unei familiaritati clientelare cu care sunt obisnuit! Intuiesc ca-i un tip calm, relaxat, cult …
Ma rog, scaunul e liber – de ce nu?
De ce sa fiu un spectator egoist?
Merge si o empatizare pe purpuriul de final al asfintitului!
Ii aprob intrarea, facandu-i complice cu ochiul – asa ca de la artist la artist!
– Drumul Taberei va rog, ma izbeste el cu parul!
Sunt naucit – asta mi-a confundat loja cu un taxi!!!
Arunc iar o privire spre locul unde soarele deja a apus – sfarsitul actului intai. Mai e si maine o zi.
Un zambet de plastic adresat intrusului, apoi pornesc aparatul de taxat ..

Avatar !

 Mai nou – se spune ca daca vrei sa te simti apartinator de  ”lumea buna”  trebuie neaaparat sa vizionezi filmul ”Avatar”
Dar nu oricum, ci in 3D.

….

De mult timp suntem captivi intr-un fel de bucla temporala – asta probabil si pentru ca cei mai multi, habar n-au despre ochelarii prin care ar putea sa-si polarizeze realitatea in relief.  O realitate reala (atat de mult s-a flexibilizat termenul, incat e nevoie de pleonasm pentru a-l redefini !)  a carei adancime ar conferi vizibilitate multor lucruri ascunse …
 Deci pana o sa ne dam seama ce-s cu ochelarii astia minune, o sa ne resemnam la  vizionarea avatarelor in 2D, strigand apoi in gura mare  ”noi vrem respect”

In metrou (2)

Mai putini colindatori decat in alti ani
Scaune libere din belsug.
Ma asez.
 Statia Lujerului.
Trei pustulache dau buzna intonand ceva ce-ar vrea sa semene a colind.
”Domn Domn, sa-naltam … ”
Priviri indiferente – nu impresioneaza pe nimeni.
 Politehnica.
Trubadurii isi muta ”talentul” in alt vagon.
Poate c-or sa fie mai norocosi.
 Statia Eroilor.
Isi face aparitia un acordeonist.
Prima incercare ”O ce veste minunata” nu se potriveste prea mult cu zgomotul gandurilor din capul calatorilor.
Incepe o alta piesa.
De data asta da – a renuntat la ipocrizia religioasa a deschiderii de portofele.
E o piesa dintr-aia care se canta pe malul Senei –  care te incarca cu nostalgii romantice – chiar daca n-ai apucat sa le traiesti, vibrezi la ele de parca ti s-ar fi intamplat.
Tipul chiar e talentat – un pusti de 18-20 ani imbracat cu haine de calitate.
Asta inseamna ca nu vrea sa inspire ”sentimente crestinesti”
Deci pe palierul lui omul isi respecta valoarea .
Si bine face.
E una cu acordeonul, pe care-l face sa inspire, sa expire – transformand aerul in unde invaluitoare ! 
Solo-urile claviaturii sunt excelent echilibrate pe basi.
Urmeaza alta piesa in acelasi registru.
Si-inca una !
 – Urmeaza statia Izvor !
Pe cine intereseaza …
Sunete armonioase ce-mi intra prin timpane – ajungand Dumnezeu stie cum, sa ma furnice pe sira spinarii.
 – Urmeaza statia Unirii, peron pe partea stanga.
Gata cu concertul.
Ajungand in dreptul meu, ii palmez o hartie de 10 lei … hm, pret de strapontina !
Inclina capul cu respect – dar nu inspre mine, ci spre coltul de sus al vagonului, unde ecoul catorva note ramase intr-o anume inertie, se stinge incet.

  Hm, ma simt cam profitor !

The Winner!

Exista o tipologie perfect adaptata, care nu-si prea bate capul cu vreo pozitionare logica in societate!
Conjugarea oportunismului la toate formele – mai mult sau mai putin pe suport legal – face parte din firescul ei!
Iar dupa o anume logica a naturii, tipologia asta accede in pozitii de superioritate sociala si materiala – adica atinge dezideratul multora ce considera ca saracia nu-i o virtute! Pentru ca cei mai multi dintre acestia, sunt ancorati fie in principii morale, fie in frica asumarii!
  Ori tipologiei adaptate i se cam rupe de reguli sau ”angoase morale” – in oprobiul formal al celor care inca n-au realizat permisivitatea sistemului la tupeu!