Bulversarile unui spermatozoid

vol 1:
https://iavaleriana.wordpress.com/2009/06/10/efemera/

vol 2:
Energii starnite-n scara micro
Fonduri genetice trezite din amorteala
Secvente ADN cautand amprenta structurarii
Perechi de cromozomi ocupandu-si locul
Urmeaza o intrecere pe cinste.
*

Se trezi brusc cu un sentiment de deja-vu.
Se simtea acelasi doar ca in alt corp.
Cine stie la a cata reincarnare reincelulare era.
In juru-i se agitau milioane de semeni.
Cunostea faptul ca dintre ei doar unul va castiga
”Desigur, asta doar daca nu picam iar cu totii intr-un latex!” isi spuse ganditor.

Din cateva ondulari de coada executate alene, se mai apropie putin de linia startului.
Se simti impins din spate :
– Daca nu te grabesti da-te la o parte, mah boule!
Recunoscu usor specimenele din grupa yyzX5 :
– Ba, voi n-aveti niciodata loc de altii, se indigna el in scurt.

Privi condescendent peste toata aceasta tacuta harmalaie ce se agita-ntr-o statica miscare!
Hm, un nou inceput!

Deodata se auzi o voce venita de aiurea:
– Cei aspectati cu Soarele-n Balanta sa treaca-n ”pole position”
Imediat se starni o vanzoleala ce-ncetosa tot spatiul.
Ciudat, n-avea deloc sentimentul de apartinator la aceasta tensiune crescanda Era detasat – contemplativ chiar.
Simtea ca-n aceasta noua aventura ar fi putut deveni un pictor, sau chiar vreun statician .. desigur, asta daca ar fi castigat campionatul ..
De aiurea se auzi iar:
– Aia cu Balanta, sorry – la loc comanda!
Apoi:
– Cei cu Luna in conjunctie cu Saturn …go…go…go…

”De cand cu popularizarea kamasutrei, nimic nu mai e ca-nainte” cugeta staticianul.
– Saturnul, la loc comanda! Sorry!  Un pas o ondulare inainte aia din casa lui Marte.  Haideti .. go…go…go…fiti si voi mai increzatori, poate aveti noroc de-o viagra expirata .. go…go…go …

Trecu ceva timp ..
”Ce chestie, vad ca martienii aia nu se mai intorc” isi spuse – dar n-apuca sa realizeze ce-nseamna asta, pentru ca imediat fu antrenat intr-o miscare rapida ..
”Fir’ar.. iar m-a luat pe nepregatite”
Mai apuca sa simta un gol de aer, sa vada o plomba … apoi neantul!

Poezia lui Maslow!

Reprezentativ

”S.C. angajeaza poeti!  Salariu+bonuri de masa..”

Unii s-au nascut poeti!
Altii s-au nascut smecheri!

De regula poetul nu prea agreaza subtilitatile smecheriei
La fel cum nici smecherul nu rezoneaza cu perceptia poetului
Sunt total diferiti!
Dar …
Dar datorita faptului ca artistul trebuie sa mai si manance, se-ntampla ca uneori drumurile lor sa se intersecteze!

– Bine-ai venit serenisime, te pot ajuta cu ceva? – isi freca bucuros mainile smecherul, intr-o incununare a ratiunii de a exista!
– Doar cat sa-mi potolesc putin foamea si setea, raspunse candid poetul!
Apoi adauga cu o oarecare lehamite:
– Care-i pretul?
O intrebare simpla si pertinenta, care insa declansa in capul smecherului, fel si fel de scenarii paienjenoase prin care-l cuantifica pe artist in anumite valori contabile:
– Pentru fiecare dumicat ce-l vei inghiti de la mine, va trebui sa-mi prestezi de zece ori valoarea lui! Asta-i regula. Nu ma-ntreba de ce – chiar de ti-as raspunde, asta n-ar schimba cu nimic lucrurile! Eu doar hranesc artistii! Daca nu-ti convine, esti liber sa nu accepti!
– Hm, auzi, liber sa nu accepti – cu mine vorbesti jupane, sau cu stomacul meu?
– Cu tine … via stomac! Am tot respectul pentru existenta ta, dar stii, trebuie sa traiesc si eu cumva!
Apoi amintindu-si de vremea cand fusese si el ”filozof” intr-o situatie asemanatoare – inainte ca forta imprejurarilor sa-l faca mai pragmatic – continua:
– Da, ce-i drept burta goala nu prea te face liber!
Poetul tresari – mai auzise vorbele astea!
Cum de … adica maimuta asta e in stare sa gandeasca asa?
Inseamna ca stie!
E constient de ceea ce face!
Si-atunci nu mai e maimuta!
E un profitor lucid!
In ochii lui nu mai avea nici o scuza!
Isi blestema inc-o data soarta – a cata oara?
– Fie precum spui, se resemna el intr-o provizorie acceptare!
Cel putin asa credea el – ca-i doar provizorie!
Privirea-i deveni opaca.
”D-aici inainte sunt doar un simplu truditor pentru dumicati” se autosugestiona el!
”La naiba cu toate prostiile, vreau sa supravietuiesc doar”

”Hranitorul de artisti” isi dadu seama de schimbarea atitudinii si nu se sfii sa remarce:
– Pana si leii se-mblanzesc cu mancare!
Asta era prea de tot!
Nu fusese niciodata vreun leu dar … acuma era!
Printr-un chitai … pardon – printr-un raget indignat isi revarsa furia dintr-o latura a personalitatii, pe care nu si-o constientizase pana acum:
– Cum iti permiti tu, bai profitorule, sa-mi …
Se opri brusc!
Printr-un feeling anume isi dadu seama ca ceva nu se potriveste situatiei date!
Acum daca tot era un leu .. ce mai cauta el acolo?
Intr-un 180 de grade parasi brusc incaperea!
Simtea ca facuse ceea ce trebuia, se simtea bine, se simtea liber .. dar ..cam ce face d’obicei un leu? – se-ntreba el nedumerit, in timp ce pasii sovaielnici il purtau spre … gradina zoologica

”Poietul”

 Cand spunem poezie spunem sensibilitate, nuantarea spiritului, si suntem de acord ca mai exista si altceva decat materie.
 Si totusi cum suna intr-un dulce grai moldav notiunea asta pe care a desavarsit-o un Eminescu, un Bacovia?

   ”Poiet’’ cu glas stins, suna a saracie a nesiguranta, a speranta firava, a constientizarii faptului ca nu poti fi inteles de catre cineva care poate are sorici pe creier!
 Cati artisti au trait si au murit in mizerie?
Nu esti sigur ca cel din fata ta, bine infipt in scaunul consacrarii, poate rezona cu tainele universului talmacite de tine.
Te interpeleaza plictisit in timp ce-ti rasfoieste manuscrisul:
 – Si zi mai baiete, ce esti tu ba?                                
Cu glas stins de emotie, de foame ii raspunzi:                 

      – Poiet!                                                                 
 Insul nu te aude, sau se face ca nu te aude (satulul nu-l crede pe flamand!) si-ti striga cu cea mai cristalina dictie pe care ti-o de siguranta, ca si maine va fi cel putin la fel de bine ca azi:
 – Bai baiete vorbeste mai tare, ce n-ai mancat azi?
Gata, sa dus dracului totul !
Fasolica ingurgitata cu trei ore mai-nainte, da semne de acomodare cu metabolismul! Poetul e pierdut!
Insira cu glas sufocat:
 – Stiti, eu am indraznit sa cred ..
 – Gata, gata am inteles! 
 Da! Time is money!
Altul nascut cu 100 de ani prea tarziu!
Cu aceeasi voce determinanta, dar acum ceva mai blanda il expediaza:
 – Lasa-ti numarul de telefon la secretara. Te sunam noi ..    

                                                                   
                 ”bate si ti se va deschide’’  .

……………………………………………………………………………………………………….

Cenaclu!

 Prin 2002-2003 era o dispecera care atunci cand se-ntampla sa cada pe tura de noapte initia un fel de sezatoare …pe statie!
  Tipa era foarte citita – multi ne intrebam ce-o cauta ea pe postul ala in care avea de-a face cu toti zurlii!
  Inchipuiti-va zeci de driveri in miez de noapte, ascultand-o si uneori chiar completand-o atunci cand venea vorba despre Eminescu, Nichita, Preda…
Chiar daca unii n-aveau cine stie ce cultura, comentau si ei acolo cu ce-si mai aminteau de prin scoala.
 Desigur ca mai erau si insi care dadeau cu mucii-n fasole, dar acest lucru chiar sporea farmecul interactivitatii intr-un plus de amuzament.
Era interesant de urmarit si reactia clientilor care initial credeau ca-i o piesa de teatru la radio!
Insa cum in mai toate cazurile, lucrurile bune nu dureaza …
 
 N-am sa-l uit niciodata pe unul, care proaspat intrat in bransa taximetristilor, si-a manifestat pe statie naduful pe statie:
 – Domnisoara, mi-ati dat comanda aia pe strada despre care ati spus ca are nume de muzician – sopen parca! Si n-o gasesc! m-am uitat si in ghid la litera S … dar nu e!