Tocitorii ..

Armata de tocitori plecase..

Incepuse procesul de restabilire a sensurilor ce fusesera ascunse printre sintagmele cliseizate.
Greu de tot – urechile isi pierdusera sensibilitatea.
S-a incercat demodularea cliseelor prin sustinere faptica, prin argumente betonate-n logica..

Lumea inca era bulversata.
Ici colo incepuse sa s-auda voci ce se chemau una pe alta:
– Veniti! E de ajuns numai sa luati aminte – cine are urechi.. sa vada!
La-nceput au auzit putini, apoi au vazut din ce in ce mai multi.
Fiecare incepu sa strige din ce in ce mai convins:
– Hei, oameni buni – s-au restabilit sensurile..

Au cazut mastile care oricum devenisera stravezii,
Oamenii respirau adevar..
Un galagios adevar ..al fiecaruia!

Nu se mai intelegea om cu om – numitorul comun al principiului era prea uzat.
S-au apucat sa-l restaureze niste pocaiti –
A fost greu dar in cele din urma au reusit.
Insa vacarmul a devenit si mai mare – principiul nu mai corespundea vremurilor!
Era nevoie de un altul.
S-au pus serios pe lucru.
Timpul trecea iar rezultatele se lasau asteptate – oamenii deveneau din ce in ce mai nervosi.
Galagia devenise insuportabila – se auzea pana departe..
Au auzit-o si tocitorii care s-au intors din drum, erijandu-se rapid in arhitecti circumstantiali – proiectand coloane de adevar.. orizontal!
Apoi au reluat ce stiau ei sa faca cel mai bine – sa toceasca – pana cand sensurile s-au pierdut iar printre intelesuri..

Cautari!

Am tot cautat sa-nteleg …
Sunt convins ca dincolo de materialul existential exista ceva tangibil doar anumitor ”cercetasi spirituali”  .
E d’ajuns sa fac referire doar la o intrebare simpla:
Cum ne-am putea explica constiinta de sine?
Adica marea intrebare ce implicit a determinat ”transhumanta” ancestrala catre caile spirituale …

 Pentru unii doar cautarea raspunsului reprezinta un mod de viata – o stare.
Altii sunt convinsi c-au aflat raspunsul prin experiente personale.
Insa sunt multi care ocolesc intrebarea, fatarnicindu-se in religia pe care-o folosesc drept umbrela unei ignorante asumate.
Nu realizeaza ca darul ce li s-a dat – ratiunea – e tocmai pentru a putea relationa cu intrebarea! Folosesc religia doar ca pe un un adjuvant complementar imaginii lor trecatoare, nu ca pe un tot existential la care sa se raporteze intr-un firesc dat.
                                  *
 Nu cred ca pot rezona cu cineva care-mi vorbeste de lucruri sfinte preluate mecanic, fara sa le inteleaga pe deplin!
Iar daca sustine ca intelege si mi se adreseaza doar cu inima, atunci are mult de scanat pana la a-mi gasi frecventa!
 Mai valoroasa mi se pare o marturie venita din partea cuiva ce-n paradigma liberului arbitru, initial s-a indoit – argumentandu-si atitudinea prin felurite rationamente.
Insasi atitudinea lui anterioara e dovada clara ca intelegerea celeilalte dimensiuni poate fi completata si prin prisma rationala!
 De fapt eu cred ca doar prin aceasta bivalenta putere de intelegere – spirit si ratiune – rezulta harul!
 
                                 *

 Vineri seara la tv Trinitas m-a fascinat un profesor de teologie din Ramnicu Valcea care efectiv rostogolea cuvantul catre telespectatori!
Avea atata forta in exprimare, vorbea cu atata har despre Lumina – incat mi-a dat senzatia ca urmaresc emisiunea in 3D!
 

………………………………………………………………..
 
Ma uit la unii crestini ce-au ramas la slujba Liturghiei in noaptea Invierii – unul casca, altul fileaza basmalele elegante din fata, doua femei isi toarna in ureche secrete reciproce …
La ce-au venit?
Participarea lor la slujba se limiteaza doar la prezenta?
Ar trebui sa li se explice:
 – Doamnelor si domnilor, aici nu e nevoie de figuratie – degeaba va pierdeti timpul facand-o pe evlaviosii, nu se pune! In acest loc e vorba strict de introspectia voastra spirituala, de gandurile voastre arteziene inapoiate temporizat intr-o revarsare ce va poate inunda sufletul cu o cascada de lumina. Asadar daca nu-ntelegeti asta la ce mai ramaneti? Doar din superstitie?

……………………………………………………………..

Multa lume spune  ”las’ ca-mi stie Dumnezeu nevoile”
Asa o fi, dar si cu nevoile astea – daca nu le poti infatisa intr-o rugaciune sincera, atunci nu prea sunt socotite nevoi.
O dorinta spusa intr-o doara nu rezista la rugaciune – nefiind creditata ca o necesitate, nu va putea trece de sita constiintei.
Nu poti sa te minti singur!
                              
”bate si ti se va deschide” asta spune mult!
Daca nu bati si esti doar contemplativ ramai doar un artist!
Deci chiar cand toata fiinta ta devine o nevoie – trebuie sa anunti asta!
Anunta – roaga-te!
Rugaciunea e calea, e legatura – dar daca gandul iti zboara in alta parte fie si pentru o secunda –  va trebui s-o iei de la capat!
Inseamna ca ceea ce ti-ai pus in ruga nu este destul de serios pentru a-ti mentine concentrarea!
E o mare diferenta intre nevoie si dorinta!
Cu ocazia asta vedem si de ce rugaciunea spusa in momentele de disperare e mult mai ascultata!
                               *
”macar un bob de mustar credinta …”
Daca acel bob inseamna o unitate de masura atunci cred ca e vorba de cea mai mare!
Insa in acceptiune laica aceste cuvinte sunt preluate superficial – pentru ca o minte racordata stresului cotidian nu-si poate reprezenta cu adevarat puterea acelei ”unitati de masura” 
 In alt fel se pune problema cu un ascet dintr-o locatie manastireasca –  acolo unde  ”caderea unui ac suna ca un dangat de clopot”  vorba lui Eco!
 In acele de locuri, d’obicei se releva si desertaciunea lumii materiale – concluzionandu-se astfel ..si inutilitatea mutarii muntilor!
 
                                  *

Sinteza geometrica!

Reprezentativ

Teoria sotronului spune ca la limita (!) unor reguli, uneori scopurile se ating doar prin anumite sarituri, iar odata ajuns in cercul magic te poti considera consacrat!
A fost d-ajuns ca te-ai aflat la timpul si locul potrivit pentru detenta, dupa care nu mai conteaza cat de imbecil sau destept esti – odata poposit in cerc, trebuie doar sa te adaptezi aplicatiilor!
Unii ajung s-o faca atat de bine incat dau impresia ca ei au inventat pi-ul, iar fara ei cercul ar deveni patrat.
Se-ntampla uneori ca respectivul cerc sa fie incintat de ”intrusi” dotati c-o anume putere de patrundere.
Astia cand ajung in interior, incep sa-si puna problema sferei.
Dar acest lucru e de neconceput pentru cei ce s-au obisnuit sa-si raporteze totul la  3,14  (ma rog, aprox. o ora in plus!   🙂  )
Astfel ca in cele din urma, primenitorii astia – minoritari fiind – datorita instinctului de conservare vor gandi si ei in aceiasi termeni comozi .. dar putin mai nuantati … L x l

Timpul trece, prin alte locuri formulele s-au schimbat demult intr-o fireasca eficientizare a aplicatiei
Insa cei ce se cred in continuare ”buricuri” aplica tot pi-ul …
Si culmea – sistemul functioneaza!