…vedem cu cata arta s-a vehiculat sintagma moralizatoare cu ”capra vecinului” in conditiile in care cornuta respectiva isi procura fanul chiar din hambarul ”pizmasului”
Justitiarul !
La intrarea in Bucuresti, dintr-un grup de opt TIR-uri cu nr. de Germania, trei au trecut pe culoarea rosie a semaforului.
Acest lucru l-a observat si clientul meu, care sufocat de indignare a inceput sa se manifeste :
- Uita-te la ei, cum au intrat in tarisoara noastra si ne sfideaza legile.
Ai vazut cum au trecut pe rosu ?
Cine naiba se cred ?
Si toate astea de la certurile din politica.
Nu ne mai respecta nimeni.
Ne meritam soarta.
Mamaaaa – daca as fi fost vreun politist stii cum le luam permisele ?
Asa ca sa-i invat minte
Fara 500 de euro nu li le-as mai fi dat inapoi !
Noii ”noi” !
… doar niste creionari de ganduri neinchegate !
*
Oare cum o gandi un om mare ?
Oare cum se reprezinta la idee, un exponent al asteptatorilor unui ”mai bine” ?
Intr-un anume proces – individul de ieri ce era apartenent la o idee, ajungea sa se identifice cu ea !
Astfel dimensiunea existentiala a celui in cauza se extindea asupra celorlalti, pe baza ideii.
Maslowianul exacerbat a lui ”a avea” se micsora microscopic, facand loc personalitatii mesianice a lui ”prin mine se va face”
Si astfel interesele tertilor apartinatori locomotivei ”ideatice” se subordonau direct personalitatii celui ce promova ideea !
Uneori poate mai putin ideii, ci mai mult avantajelor ce deriva din mimarea adeziunii !
Au fost personaje si bune si rele care au marcat istoria
S-a format perceptia pluralului ”noi” ce cuprindea institutia – noi regele, noi presedintele, noi guvernul – intr-un context care se raporta direct la patriotism, la idei, la principii,
Existau oameni care puteau raspunde coerent doar prin prisma ”noi”
Ei bine, s-a-ntamplat de multe ori ca astfel de ”noi” – prin pierderea brusca a statutului – sa fie pusi in situatia de a relationa pe registre discrepante cu ametiti aparuti din hazardul istoriei
Deja imaginatia-mi zboara – ma gandesc la socul resimtit de un rege, de un maresal, de un ministru, de un presedinte- atunci cand trebuia sa corespunda cumva fiecarei clipe conjucturata cu mult sub nivelul de relationare cu care fusesera obisnuiti !
Ce-o fi fost in sufletul lor atunci cand adresabilitatea li se facea direct la om, nu la aura puterii ?
Inchipuiti-va un om ce e obisnuit sa gandeasca la scara mare, din perspectiva istorica (buna sau rea, nu comentez !) – redus doar la imediatul personal !
Parca si vad cu ochii mintii nume sonore cu creiere capabile sa cuprinda segmente mari din destinul unei tari (ex…)- dialogand cu tortionari scoliti … printr-o puscarie din Sighet sau Pitesti – tortionari ce abordau o discutie pe tema mareata, in care vip-ul detinut era atras cu perfidie spre manifestarea prin ”noi” – dupa care intr-o culpabilizare ieftina i se atragea atentia ca n-a respectat regulamentul de ordine interioara – cearceaful n-a fost intins corect pe pat !
Diabolica tortura !
……………………………………………………………………….
Astazi :
- ”noi” suntem mai buni – v-am dat 3-0 in deplasare …
- ”noi” am initiat amenajarea parcului …
- ”noi” am castigat alegerile …
Noi suntem aceia din cauza carora stranepotii or sa-si injure cu patima strabunicii !
Guru !
Multi traiesc, fie in trecut- evocandu-si clipele trecute intr-o analiza a lui ”ce-ar fi fost daca ?” fie proiectandu-se in viitor cu ”ce-ar fi daca ?”
Si cand se mai intampla cate-o accidentala revenire la prezent, numaidecat se gasesc preocupari prin care e anulat eu-l din spatele trairii !
Se suprima astfel constientizarea directa a clipelor frumoase din prezent, clipe ce dau farmec vietii !
De pilda, vizionarea unui film in care actiunea personajelor captiveaza un constient depersonalizat, lasand doar pe seama subconstientului contactul cu realitatea.
Priviti proiectia respectiva, dar nu sunteti acolo – in sala !
Si nici in pelicula !
Sunteti doar niste observatori racordati unor trairi – altele decat cele apartinatoare firescul vostru.
Deci voi, cei care va pierdeti timpul prin cinematografe - renuntati la astfel de surogate !
Cu exceptia filmelor 3D desigur !
Platou abstract !
Disperarea = un zid inalt pe care e scris cu graffiti ”aici se opreste lumea”
Din loc in loc, porti camuflate, inscriptionate cu ”care imbecil o fi scris ineptia aia de pe zid ?”
*
Din datarea cu ”carbon 14” a conceptului (disperare) din sit-ul aflat pe platoul deznadejdii, una dintre concluziile colaterale a fost, ca n-au existat niciodata cu adevarat, ziduri sau porti !
Efemera !
– Cine are informatia nu-si risipeste aiurea energia – spuse atotstiutor un spermatozoid, uitandu-se compatimitor la ceilalti fartati ce goneau nebuneste … spre capatul unui prezervativ !
In trend !
Cand o femeie este misogina inseamna ca se delimiteaza de cele care inca n-au aflat ca se pot afirma la liber cam prin orice domeniu – prin cultura, inteligenta, personalitate -
Hm, sa zicem ca asa ar gandi un … feminist !
Stand-by la poarta destinului !
un pasaj dintr-o carte uitata !
”La poarta Destinului dinaintea careia sta un paznic, vine un om simplu, care insa este oprit sa intre IN ACEL MOMENT.
Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri, dar toate parlamentarile nu-i folosesc la nimic.
Iar cand viata omului e aproape de sfarsit, intr-un ultim moment de luciditate il aude ca prin vis (!) pe paznic vorbindu-i :
– Nimeni in afara de tine n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine. Acum o incui si plec ! ”
*
Hm, iata cum – pana si rautatea unui sadic indeamna la reflectie …
De spiritus !
(culeasa)
Dupa ce studiase tomuri de informatii, dupa ce cochetase indelung cu stiinta autocunoasterii – prin diferite practici de meditatie ajunsese in sfarsit sa-si auda in clar acea ”voce interioara” cu care incepuse sa poarte diferite discutii – adevarate seminarii chiar – in urma carora activitatile lui zilnice se mulasera pe un fel de ”intelepciune aplicata” mai speciala !
Intr-o dimineata, initiatul in cauza, si-a auzit ”vocea interioara” ca-i spune :
- A sosit timpul sa-ti schimbi radical viata. Vinde tot ce ai – casa, masina, actiuni – si transforma totul in cash !
Fara nici o ezitare omul procedeaza intocmai – vinde tot si ingramadeste banii intr-un geamantan !
- Acum hai la Cazino, urmeaza ”vocea interioara” !
Ajuns in interiorul locatiei cu pricina, omului i se sugereaza in continuare, sa se aseze in fata unei rulete.
Cuvintele ”vocii interioare” parca au o rezonanta de cristal atunci cand spune :
- Pariaza tot continutul geamantanului – pe verde !
Omul increzator intr-un ”mai bine – absolut” pariaza fara sa clipeasca, si … iese rosu !
Naucit, initiatul ingaima :
- Pai … am pierdut ! Am pierdut tot !
- Mda, scuze – am gresit !