Cui prodest

A crezut ca o sa se schimbe ceva!
Nu s-a schimbat nimic!

A sperat ca logica bunului simt va triumfa!
”Vae victis”

 A indreptat aratatorul spre incoerenta administrativa!
”Incoerenta”  i-a aratat mijlociul!

A adunat toate deraierile decizionale ale administratiei, le-a facut pachet, le-a pus o eticheta si a incercat sa se detaseze de ele incercand sa-si conduca afacerile cinstit si fara compromisuri ! 
  Dat fiind faptul ca avea parteneri de afaceri din tari unde economia are reguli bine stabilite – acest lucru traducandu-se si printr-o mare sensibilitate la factorii externi generati de criza – a avut nesansa sa constate pe propria-i piele, ce schimbari majore pot surveni la orice fluctuatie de indici!
Macar ca acest lucru i-a servit ca punct de referinta, dandu-si astfel seama de incompatibilitatea paradigmelor economice!

 Atunci a avut convingerea ca multi dintre cei ce sunt in varf – luand decizii gresite, de fapt se joaca cu chibriturile!
A sperat ca poate … daca mai are putina rabdare …cine stie?
Dar si-a dat repede seama – chibriturile erau ude!

 In cele din urma – scarbit, a spus:   la mine-n tara n-am niciun viitor, e timpul s-o tai!

                                *
 Drum bun Minitule !      http://minitu.wordpress.com/2009/05/26/detasare/

Cersetori atipici

Mi-a placut un articol de pe   http://gabenro.wordpress.com/  din care sub titlul ”Ogilvy – sunt orb” redau un fragment : ”Cred ca ati auzit cu totii de Ogilvy (…) So, se zice ca pe un pod statea un cersetor cu un carton pe care scria ”Sunt orb. Va rog ajutati-ma”  Deci apare al meu (Ogilvy) ia cartonul omului si scrie pe el. E primavara, deasupra textului cu ”sunt orb. Ajutati-ma.” Si dupa aceea toata lumea a început sa îi dea omului bani.” ………………………………………………………………………………………….. Mi-am permis ca la postarea colegului de blogosfera sa comentez si eu : Notiunea de  ”primavara”  induce starea de fresh, de schimbare, toate astea in contrast cu neputinta orbului de a se bucura la randu-i in mod asemanator cu ceilalti semeni – deci sentimentul de compasiune era inevitabil ! Ogilvy a urcat pe un alt registru raportarea emotionala, si implicit a extins-o ! (aici sunt mici schimbari ale frazarii din comment, dar ideea e aceiasi) *** Exista o mare varietate de moduri in care se cerserste, la baza fiind vorba de arta de a starni compasiunea. (hm,  arta !) Cu cat mai abil se induce ideea ca persoana in cauza nu-i deloc vinovata de postura in care se afla, cu atat mai mari sunt sansele de reusita ! *** Mi-aduc aminte cum imediat dupa ’89 prin metrou isi facuse aparitia o ”profesionista” ce avea un discurs neobisnuit cu care gadila orgoliului conjuctural al maselor : – Popor luminat la dumneavoastra, ce-a reusit sa scape de tiran… (vorbea la persoana a doua, adica se delimita de curajul si inteligenta celor vizati punandu-se in postura de umil observator pe care soarta l-a pus intr-o situatie ingrata – prin asta menajand totodata si susceptibilitatile marunte ce n-ar fi fost de acord cu folosirea oalei comune, adica a pluralului de la persoana intai) – Fie ca d-aici inainte prosperitatea sa salasuiasca in casele voastre …. Aceste cuvinte ”d-aici inainte, prosperitate” aveau darul de a sugera viitorul despartit irevocabil de trecut, viitorul in care targetul profesionistei deja vizualiza covrigii din cozile cateilor – deci la naiba cu trecutul, cu prezentul, cu cateva bancnote … Probabil ca nici nu stia carte, dar la modul ”sociologic” in care gandea, cred c-ar fi dat clasa si-n ziua de azi multor absolventi ai facultatilor de profil, cu denumiri socio-bombastice ! ***