Mi-a placut un articol de pe http://gabenro.wordpress.com/ din care sub titlul ”Ogilvy – sunt orb” redau un fragment : ”Cred ca ati auzit cu totii de Ogilvy (…) So, se zice ca pe un pod statea un cersetor cu un carton pe care scria ”Sunt orb. Va rog ajutati-ma” Deci apare al meu (Ogilvy) ia cartonul omului si scrie pe el. E primavara, deasupra textului cu ”sunt orb. Ajutati-ma.” Si dupa aceea toata lumea a început sa îi dea omului bani.” ………………………………………………………………………………………….. Mi-am permis ca la postarea colegului de blogosfera sa comentez si eu : Notiunea de ”primavara” induce starea de fresh, de schimbare, toate astea in contrast cu neputinta orbului de a se bucura la randu-i in mod asemanator cu ceilalti semeni – deci sentimentul de compasiune era inevitabil ! Ogilvy a urcat pe un alt registru raportarea emotionala, si implicit a extins-o ! (aici sunt mici schimbari ale frazarii din comment, dar ideea e aceiasi) *** Exista o mare varietate de moduri in care se cerserste, la baza fiind vorba de arta de a starni compasiunea. (hm, arta !) Cu cat mai abil se induce ideea ca persoana in cauza nu-i deloc vinovata de postura in care se afla, cu atat mai mari sunt sansele de reusita ! *** Mi-aduc aminte cum imediat dupa ’89 prin metrou isi facuse aparitia o ”profesionista” ce avea un discurs neobisnuit cu care gadila orgoliului conjuctural al maselor : – Popor luminat la dumneavoastra, ce-a reusit sa scape de tiran… (vorbea la persoana a doua, adica se delimita de curajul si inteligenta celor vizati punandu-se in postura de umil observator pe care soarta l-a pus intr-o situatie ingrata – prin asta menajand totodata si susceptibilitatile marunte ce n-ar fi fost de acord cu folosirea oalei comune, adica a pluralului de la persoana intai) – Fie ca d-aici inainte prosperitatea sa salasuiasca in casele voastre …. Aceste cuvinte ”d-aici inainte, prosperitate” aveau darul de a sugera viitorul despartit irevocabil de trecut, viitorul in care targetul profesionistei deja vizualiza covrigii din cozile cateilor – deci la naiba cu trecutul, cu prezentul, cu cateva bancnote … Probabil ca nici nu stia carte, dar la modul ”sociologic” in care gandea, cred c-ar fi dat clasa si-n ziua de azi multor absolventi ai facultatilor de profil, cu denumiri socio-bombastice ! ***
Un adevarat studiu de cz ce ar putea fi extins la scara larga. textele cersetorilor au o ‘expresivitate” involuntara (cum ar zice marele profesor Eugen Negrici),socanta.Felicitari pentru articol!
Filantropica 2?
In orasul meu mic or nu mai prea sunt cersetori ori nu mai sunt eu atent la astfel de detalii.Am sa fac un cumva astazi si am sa fiu mai atent sa observ daca cersetoria se mai practica si aici.
Respect!
“Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”
Maestre, uite… Ia-o p-asta! Florin Zamfirescu compune pe peron… Si iertat sa-mi fie tupeul!
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Egiptul – dar al Nilului. Pictura antică egipteană
Cred că headerul blogului meu- cules de pe google şi modificat de mine- susţine ideea ta 🙂
Pingback: Seara de lectură: “Scaunele” de Eugen Ionesco « Elenaagachi’s Weblog
Pingback: Intind covorul rosu, am premii de dat « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pingback: Sunt premia(n)t « Daurel’s Blog
Cred in existenta mai multor solutii pentru o singura problema. Adica ( incerc o intrebare) sa fie vorba si de blogareala?
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Pictura egipteană antică