Cersetori atipici

Mi-a placut un articol de pe   http://gabenro.wordpress.com/  din care sub titlul ”Ogilvy – sunt orb” redau un fragment : ”Cred ca ati auzit cu totii de Ogilvy (…) So, se zice ca pe un pod statea un cersetor cu un carton pe care scria ”Sunt orb. Va rog ajutati-ma”  Deci apare al meu (Ogilvy) ia cartonul omului si scrie pe el. E primavara, deasupra textului cu ”sunt orb. Ajutati-ma.” Si dupa aceea toata lumea a început sa îi dea omului bani.” ………………………………………………………………………………………….. Mi-am permis ca la postarea colegului de blogosfera sa comentez si eu : Notiunea de  ”primavara”  induce starea de fresh, de schimbare, toate astea in contrast cu neputinta orbului de a se bucura la randu-i in mod asemanator cu ceilalti semeni – deci sentimentul de compasiune era inevitabil ! Ogilvy a urcat pe un alt registru raportarea emotionala, si implicit a extins-o ! (aici sunt mici schimbari ale frazarii din comment, dar ideea e aceiasi) *** Exista o mare varietate de moduri in care se cerserste, la baza fiind vorba de arta de a starni compasiunea. (hm,  arta !) Cu cat mai abil se induce ideea ca persoana in cauza nu-i deloc vinovata de postura in care se afla, cu atat mai mari sunt sansele de reusita ! *** Mi-aduc aminte cum imediat dupa ’89 prin metrou isi facuse aparitia o ”profesionista” ce avea un discurs neobisnuit cu care gadila orgoliului conjuctural al maselor : – Popor luminat la dumneavoastra, ce-a reusit sa scape de tiran… (vorbea la persoana a doua, adica se delimita de curajul si inteligenta celor vizati punandu-se in postura de umil observator pe care soarta l-a pus intr-o situatie ingrata – prin asta menajand totodata si susceptibilitatile marunte ce n-ar fi fost de acord cu folosirea oalei comune, adica a pluralului de la persoana intai) – Fie ca d-aici inainte prosperitatea sa salasuiasca in casele voastre …. Aceste cuvinte ”d-aici inainte, prosperitate” aveau darul de a sugera viitorul despartit irevocabil de trecut, viitorul in care targetul profesionistei deja vizualiza covrigii din cozile cateilor – deci la naiba cu trecutul, cu prezentul, cu cateva bancnote … Probabil ca nici nu stia carte, dar la modul ”sociologic” in care gandea, cred c-ar fi dat clasa si-n ziua de azi multor absolventi ai facultatilor de profil, cu denumiri socio-bombastice ! ***

Simboluri …sisteme!

Vad un documentar la tv.in care e vorba de uciderea unui soldat german in timpul eliberarii  Parisului. E deja mort. Dar multimea continua sa-l loveasca. Sa-l scuipe! Cu ura! Cu patima! Tot ce s-a indurat in perioada ocupatiei, toata revolta  acumulata – acum se revarsa eruptiv asupra soldatului. De fapt el nu este altceva decat un simbol al invadatorului. Oamenii astia nu lovesc omul ci simbolul. Poate ca neamtul n-ar fi vrut sa se afle acolo. Poate ca era un pacifist convins si fara voia lui a reprezentat acest simbol, care in cele din urma i-a scurtat viata. Cum iau nastere astfel de simboluri? Cum se nasc uraganele?……………………………………………………..Anumite vip-uri prinse cu cioara vopsita nu pot suporta ideea de vinovatie. Obisnuiti fiind sa fie reprezentativi in arealul lor, sa se considere niste simboluri in ale smecheriilor reusite, uneori se-ntampla ca sunt supusi oprobiului public. Acest lucru constituie un adevarat soc pentru ei! Sunt revoltati! Pentru ca ei isi raporteaza faptele la ”cei ce arunca primii cu piatra”. Nu la justitie! Nu la simbol! *