Europeanu’!

” … azi e o zi minunata. O sa am succes in tot ceea ce voi intreprinde. Absolut nimic nu-mi va perturba buna dispozitie. Viata e frumoasa”

 

  Cu aceste cuvinte ce de la un timp mi le tot repet in gand, am ajuns la banca sa-mi platesc chiria la o suma imprumutata cu ceva timp in urma.
Din start sunt surprins neplacut in momentul in care-mi dau seama ca trebuie sa stau la o coada de vreo juma de ora.
E o singura casiera !
Ei, asta e !

Imi reiau la repetat ”mantra” din gand :
”Azi e o zi minunata. O sa am succes in tot ceea ce voi intreprinde. Absolut nimic nu-mi va perturba buna dispozitie.”

Apare o blonda care cu un aer nevinovat se baga-n fata si intreaba casiera daca acolo se fac operatiuni si pentru firme.
 – Da, sigur ca da, ii raspunde casiera in timp ce-i preia rapid actele
 – Alooooo, dar si eu tot pentru firma sunt aici, se face auzita o cucoana din mijlocul cozii de fraie …. pardon, europeni !
 – Nu stiu, mie mi s-a spus – ca pentru firma nu se sta la coada, isi continua tanara blonda ”prosteala pe fata”   afisand cel mai nevinovat zambet !
Ma gandesc sa intervin si eu cumva, dar imi dau seama de inutilitatea gestului –  faptul s-a consumat.

 Ma cuplez din nou la mantra salvatoare :
”Azi e o zi minunata. O sa am succes in tot ceea ce voi intreprinde.”
  Cucoana cu  ”alooooo, si eu sunt aici tot pentru firma”  ajunge in sfarsit la ghiseu.
Face o retragere consistenta.
 Chiar foarte consistenta – cam un sfert de metru cub in bancnote de cate 5 lei !
 – N-aveti bani de valoare mai mare ? Mi-e si frica sa ies cu calupul asta din banca – incearca ”motorasul capitalismului”  sa sugereze o alternativa elvetiana !
 – Imi pare rau, bancnotele cu valoare mare s-au predat. Decat banii astia mai sunt !
Resemnare !
Cu teancul de bani in brate – sub privirile lucitoar …pardon, incurajatoare ale celorlalti – patroana ”alooooo … ”   paraseste sanctuarul (am zis bine sanctuar – acum e o liniste desavarsita, nimeni nu mai zice nici pas !) 

Imi reiau mantra:
”Azi e o zi minunata.” (hm, ghilimelele astea nu erau si-nainte?)

Ajung in sfarsit in fata.
 Mai domolesc si eu din criza asta economica, cu 200 lei – in timp ce un coleg de-al casierei, permuta in alta incapere, vreo cateva pachete in bancnote de 5oo lei !
*

… hm, cred c-a facut atingere :   http://www.mcgogoo.ro/esti-roman-esti-prost-te-tepuiesc-toti-pentru-ca-meriti.html

Reclame

Cersetori atipici

Mi-a placut un articol de pe   http://gabenro.wordpress.com/  din care sub titlul ”Ogilvy – sunt orb” redau un fragment : ”Cred ca ati auzit cu totii de Ogilvy (…) So, se zice ca pe un pod statea un cersetor cu un carton pe care scria ”Sunt orb. Va rog ajutati-ma”  Deci apare al meu (Ogilvy) ia cartonul omului si scrie pe el. E primavara, deasupra textului cu ”sunt orb. Ajutati-ma.” Si dupa aceea toata lumea a început sa îi dea omului bani.” ………………………………………………………………………………………….. Mi-am permis ca la postarea colegului de blogosfera sa comentez si eu : Notiunea de  ”primavara”  induce starea de fresh, de schimbare, toate astea in contrast cu neputinta orbului de a se bucura la randu-i in mod asemanator cu ceilalti semeni – deci sentimentul de compasiune era inevitabil ! Ogilvy a urcat pe un alt registru raportarea emotionala, si implicit a extins-o ! (aici sunt mici schimbari ale frazarii din comment, dar ideea e aceiasi) *** Exista o mare varietate de moduri in care se cerserste, la baza fiind vorba de arta de a starni compasiunea. (hm,  arta !) Cu cat mai abil se induce ideea ca persoana in cauza nu-i deloc vinovata de postura in care se afla, cu atat mai mari sunt sansele de reusita ! *** Mi-aduc aminte cum imediat dupa ’89 prin metrou isi facuse aparitia o ”profesionista” ce avea un discurs neobisnuit cu care gadila orgoliului conjuctural al maselor : – Popor luminat la dumneavoastra, ce-a reusit sa scape de tiran… (vorbea la persoana a doua, adica se delimita de curajul si inteligenta celor vizati punandu-se in postura de umil observator pe care soarta l-a pus intr-o situatie ingrata – prin asta menajand totodata si susceptibilitatile marunte ce n-ar fi fost de acord cu folosirea oalei comune, adica a pluralului de la persoana intai) – Fie ca d-aici inainte prosperitatea sa salasuiasca in casele voastre …. Aceste cuvinte ”d-aici inainte, prosperitate” aveau darul de a sugera viitorul despartit irevocabil de trecut, viitorul in care targetul profesionistei deja vizualiza covrigii din cozile cateilor – deci la naiba cu trecutul, cu prezentul, cu cateva bancnote … Probabil ca nici nu stia carte, dar la modul ”sociologic” in care gandea, cred c-ar fi dat clasa si-n ziua de azi multor absolventi ai facultatilor de profil, cu denumiri socio-bombastice ! ***