… adica un banc !
Greierele e dojenit la fiecare luna de furnica ce muncea din greu sa-si faca provizii pentru iarna :
– Nu faci nimic toata ziua. Doar te dai mare artist. Las’ ca vine ea iarna, sa te vad atunci !
Timpul trece – in prag de iarna, prin fata musuroiului trece greierele la volanul unui ”mert”.
Furnica se minuneaza :
– Ce-i cu tine greiere, vad ca te-ai ajuns ! Cum naiba …
– Furnicuto, masina-i doar un avans dintr-un contract cu ministerul (…) pe care ma duc acum sa-l semnez … la Paris !
A stat furnica putin sa mediteze, dupa care i-a spus :
– Auzi greierasule, am si eu o rugaminte. Daca-l intalnesti acolo pe unu La Fontaine parca – te rog sa-i spui din partea mea ..ca-mi bag picioarele in fabula lui!
Arhive etichetă: orgoliu
Magarii!
Magarii s-au facut si se vor tot face!
Si asta cam peste tot in lume.
De regula, prin alte tari mai cu staif, magaria e perceputa ca abstracta.
O intuiesti doar!
N-o vezi, dar stii ca exista!
Acolo doar anumiti initiati au cunostinta nemijlocita intr-ale magariilor!
La noi magaria e accesata de multi insi cu pretentii, care nu-si pun problema daca ea trebuie acceptata, ci doar cum poate fi prelucrata.
Asa ca magaria nu mai ramane abstracta ci incepe sa se vada de la o posta – devine palpabila chiar!
Iar odata vizualizata isi pierde misterul – nu-si mai are rostul cuantificarea ei in artificii matematice sau enunturi filozofice!
E pe fata – cum s-ar zice!
In felul asta incepe sa-si piarda din valentele metafizice ce induceau profanilor ideea ca trei magari pot echivala un pur-sange!
Si-atunci o vede si nea Vasile, o vede si badea Gheorghe … o vad chiar si eu! 🙂
Cersetori atipici
Mi-a placut un articol de pe http://gabenro.wordpress.com/ din care sub titlul ”Ogilvy – sunt orb” redau un fragment : ”Cred ca ati auzit cu totii de Ogilvy (…) So, se zice ca pe un pod statea un cersetor cu un carton pe care scria ”Sunt orb. Va rog ajutati-ma” Deci apare al meu (Ogilvy) ia cartonul omului si scrie pe el. E primavara, deasupra textului cu ”sunt orb. Ajutati-ma.” Si dupa aceea toata lumea a început sa îi dea omului bani.” ………………………………………………………………………………………….. Mi-am permis ca la postarea colegului de blogosfera sa comentez si eu : Notiunea de ”primavara” induce starea de fresh, de schimbare, toate astea in contrast cu neputinta orbului de a se bucura la randu-i in mod asemanator cu ceilalti semeni – deci sentimentul de compasiune era inevitabil ! Ogilvy a urcat pe un alt registru raportarea emotionala, si implicit a extins-o ! (aici sunt mici schimbari ale frazarii din comment, dar ideea e aceiasi) *** Exista o mare varietate de moduri in care se cerserste, la baza fiind vorba de arta de a starni compasiunea. (hm, arta !) Cu cat mai abil se induce ideea ca persoana in cauza nu-i deloc vinovata de postura in care se afla, cu atat mai mari sunt sansele de reusita ! *** Mi-aduc aminte cum imediat dupa ’89 prin metrou isi facuse aparitia o ”profesionista” ce avea un discurs neobisnuit cu care gadila orgoliului conjuctural al maselor : – Popor luminat la dumneavoastra, ce-a reusit sa scape de tiran… (vorbea la persoana a doua, adica se delimita de curajul si inteligenta celor vizati punandu-se in postura de umil observator pe care soarta l-a pus intr-o situatie ingrata – prin asta menajand totodata si susceptibilitatile marunte ce n-ar fi fost de acord cu folosirea oalei comune, adica a pluralului de la persoana intai) – Fie ca d-aici inainte prosperitatea sa salasuiasca in casele voastre …. Aceste cuvinte ”d-aici inainte, prosperitate” aveau darul de a sugera viitorul despartit irevocabil de trecut, viitorul in care targetul profesionistei deja vizualiza covrigii din cozile cateilor – deci la naiba cu trecutul, cu prezentul, cu cateva bancnote … Probabil ca nici nu stia carte, dar la modul ”sociologic” in care gandea, cred c-ar fi dat clasa si-n ziua de azi multor absolventi ai facultatilor de profil, cu denumiri socio-bombastice ! ***