Corespondente!

 

  Un chitarist ciupeste corzile cu o virtuozitate incompatibila decorului in care se produce – un colt de strada si-o palarie pentru donatii asezata langa el!
Imaginea izbeste imediat prin lipsa entuziasmului – a celui ce-ar fi trebuit sa creada in steaua lui!
Altadata probabil ca iscodea printre privitori, dupa vreo ureche avizata careia sa-i transmita un fel de  ”uite-ma, astept sa fiu descoperit”
Dar trecuse mult timp d-atunci!
Acum aprecierile catorva trecatori nu-l mai incalzesc cu nimic – sunt doar rutina unui job!
Il intereseaza continutul palariei nu aplauzele din timpul ”concertului”
 
                               ………

Intr-o sala de concerte.
O violonista ce executa un solo programat in varianta prescurtata, furata de frumusetea muzicii, ataca forma originala – cea lunga!
O trezeste la realitate colegul de coarde, care in timpul unui ”pizzicato” prelungit ii sopteste:
 – Scurteaza si tu bucata asta, avem si alte treburi –  oricum nu luam mai multi bani!

                              ………..

Cersetori atipici

Mi-a placut un articol de pe   http://gabenro.wordpress.com/  din care sub titlul ”Ogilvy – sunt orb” redau un fragment : ”Cred ca ati auzit cu totii de Ogilvy (…) So, se zice ca pe un pod statea un cersetor cu un carton pe care scria ”Sunt orb. Va rog ajutati-ma”  Deci apare al meu (Ogilvy) ia cartonul omului si scrie pe el. E primavara, deasupra textului cu ”sunt orb. Ajutati-ma.” Si dupa aceea toata lumea a început sa îi dea omului bani.” ………………………………………………………………………………………….. Mi-am permis ca la postarea colegului de blogosfera sa comentez si eu : Notiunea de  ”primavara”  induce starea de fresh, de schimbare, toate astea in contrast cu neputinta orbului de a se bucura la randu-i in mod asemanator cu ceilalti semeni – deci sentimentul de compasiune era inevitabil ! Ogilvy a urcat pe un alt registru raportarea emotionala, si implicit a extins-o ! (aici sunt mici schimbari ale frazarii din comment, dar ideea e aceiasi) *** Exista o mare varietate de moduri in care se cerserste, la baza fiind vorba de arta de a starni compasiunea. (hm,  arta !) Cu cat mai abil se induce ideea ca persoana in cauza nu-i deloc vinovata de postura in care se afla, cu atat mai mari sunt sansele de reusita ! *** Mi-aduc aminte cum imediat dupa ’89 prin metrou isi facuse aparitia o ”profesionista” ce avea un discurs neobisnuit cu care gadila orgoliului conjuctural al maselor : – Popor luminat la dumneavoastra, ce-a reusit sa scape de tiran… (vorbea la persoana a doua, adica se delimita de curajul si inteligenta celor vizati punandu-se in postura de umil observator pe care soarta l-a pus intr-o situatie ingrata – prin asta menajand totodata si susceptibilitatile marunte ce n-ar fi fost de acord cu folosirea oalei comune, adica a pluralului de la persoana intai) – Fie ca d-aici inainte prosperitatea sa salasuiasca in casele voastre …. Aceste cuvinte ”d-aici inainte, prosperitate” aveau darul de a sugera viitorul despartit irevocabil de trecut, viitorul in care targetul profesionistei deja vizualiza covrigii din cozile cateilor – deci la naiba cu trecutul, cu prezentul, cu cateva bancnote … Probabil ca nici nu stia carte, dar la modul ”sociologic” in care gandea, cred c-ar fi dat clasa si-n ziua de azi multor absolventi ai facultatilor de profil, cu denumiri socio-bombastice ! ***

Idealistul !

… privind la TV

  Avand un job datorita caruia pot relationa cu o sumedenie de tipologii – si implicit o postura de umil observator – ma tot minuneaza discrepanta dintre reprezentativitatea utilizatorilor de peoplemetere (aparate cu care se masoara audienta) si modul de gandire al majoritatii celor ce se perinda prin habitaclul meu.
E adevarat ca ar putea fi vorba de nise diferite, dar …
 Nu s-ar putea ca acele esantioane sociale sa intruneasca niste standarde ceva mai ridicate – conferindu-li-se astfel ideea de locomotiva ce ar putea tracta, influenta – via media – targetul neanderthalian d-acum spre o oarecare evolutie ?
 Nu cred intr-o teorie a conspiratiei in care audio-vizualul premediteaza indobitocirea populatiei !
Sunt doar imediate interese de grup – politico-economice – care raportate la o perspectiva ”macro” capata valente meschine !
Iar multi din cei ce ar putea face mai mult, doar se autosuficientizeaza pe extreme – bogatia si mizeria, politicul si interlopul (ma rog !)
 Multe tampenii domestice sunt amplificate  si convertite 
– in ”uragane la pahar” supuse atentiei celor ce clipesc cuminte, provocandu-li-se un spiritul de critica … dar intr-un cadru limitat !
– ori intr-o primitiva ”bastoniada de maresal” ce targeteaza pe cei ce clipesc andante !
Iar rezultatul devine din ce in ce mai vizibil !

 Azi – las’ c-o sa vedem maine ce-i de facut !
Maine va fi la fel !
Dar poimaine cand viitorul o sa tabare peste noi ?
Poimaine s-ar putea sa nu mai existe desfacere pentru IT de exemplu !
Piata de inalta tehnologie ar mai avea cautare printre maimute ?
(hm, cu exceptia telefoanelor !)
Deci n-ar strica ca … incepand de ieri – sa se ridice putin stacheta criteriilor intru alegerea utilizatorilor de peoplemetere !
Zic si eu, idealistu’