Europeanu’!

” … azi e o zi minunata. O sa am succes in tot ceea ce voi intreprinde. Absolut nimic nu-mi va perturba buna dispozitie. Viata e frumoasa”

 

  Cu aceste cuvinte ce de la un timp mi le tot repet in gand, am ajuns la banca sa-mi platesc chiria la o suma imprumutata cu ceva timp in urma.
Din start sunt surprins neplacut in momentul in care-mi dau seama ca trebuie sa stau la o coada de vreo juma de ora.
E o singura casiera !
Ei, asta e !

Imi reiau la repetat ”mantra” din gand :
”Azi e o zi minunata. O sa am succes in tot ceea ce voi intreprinde. Absolut nimic nu-mi va perturba buna dispozitie.”

Apare o blonda care cu un aer nevinovat se baga-n fata si intreaba casiera daca acolo se fac operatiuni si pentru firme.
 – Da, sigur ca da, ii raspunde casiera in timp ce-i preia rapid actele
 – Alooooo, dar si eu tot pentru firma sunt aici, se face auzita o cucoana din mijlocul cozii de fraie …. pardon, europeni !
 – Nu stiu, mie mi s-a spus – ca pentru firma nu se sta la coada, isi continua tanara blonda ”prosteala pe fata”   afisand cel mai nevinovat zambet !
Ma gandesc sa intervin si eu cumva, dar imi dau seama de inutilitatea gestului –  faptul s-a consumat.

 Ma cuplez din nou la mantra salvatoare :
”Azi e o zi minunata. O sa am succes in tot ceea ce voi intreprinde.”
  Cucoana cu  ”alooooo, si eu sunt aici tot pentru firma”  ajunge in sfarsit la ghiseu.
Face o retragere consistenta.
 Chiar foarte consistenta – cam un sfert de metru cub in bancnote de cate 5 lei !
 – N-aveti bani de valoare mai mare ? Mi-e si frica sa ies cu calupul asta din banca – incearca ”motorasul capitalismului”  sa sugereze o alternativa elvetiana !
 – Imi pare rau, bancnotele cu valoare mare s-au predat. Decat banii astia mai sunt !
Resemnare !
Cu teancul de bani in brate – sub privirile lucitoar …pardon, incurajatoare ale celorlalti – patroana ”alooooo … ”   paraseste sanctuarul (am zis bine sanctuar – acum e o liniste desavarsita, nimeni nu mai zice nici pas !) 

Imi reiau mantra:
”Azi e o zi minunata.” (hm, ghilimelele astea nu erau si-nainte?)

Ajung in sfarsit in fata.
 Mai domolesc si eu din criza asta economica, cu 200 lei – in timp ce un coleg de-al casierei, permuta in alta incapere, vreo cateva pachete in bancnote de 5oo lei !
*

… hm, cred c-a facut atingere :   http://www.mcgogoo.ro/esti-roman-esti-prost-te-tepuiesc-toti-pentru-ca-meriti.html

Corespondente!

 

  Un chitarist ciupeste corzile cu o virtuozitate incompatibila decorului in care se produce – un colt de strada si-o palarie pentru donatii asezata langa el!
Imaginea izbeste imediat prin lipsa entuziasmului – a celui ce-ar fi trebuit sa creada in steaua lui!
Altadata probabil ca iscodea printre privitori, dupa vreo ureche avizata careia sa-i transmita un fel de  ”uite-ma, astept sa fiu descoperit”
Dar trecuse mult timp d-atunci!
Acum aprecierile catorva trecatori nu-l mai incalzesc cu nimic – sunt doar rutina unui job!
Il intereseaza continutul palariei nu aplauzele din timpul ”concertului”
 
                               ………

Intr-o sala de concerte.
O violonista ce executa un solo programat in varianta prescurtata, furata de frumusetea muzicii, ataca forma originala – cea lunga!
O trezeste la realitate colegul de coarde, care in timpul unui ”pizzicato” prelungit ii sopteste:
 – Scurteaza si tu bucata asta, avem si alte treburi –  oricum nu luam mai multi bani!

                              ………..

Cersetori atipici

Mi-a placut un articol de pe   http://gabenro.wordpress.com/  din care sub titlul ”Ogilvy – sunt orb” redau un fragment : ”Cred ca ati auzit cu totii de Ogilvy (…) So, se zice ca pe un pod statea un cersetor cu un carton pe care scria ”Sunt orb. Va rog ajutati-ma”  Deci apare al meu (Ogilvy) ia cartonul omului si scrie pe el. E primavara, deasupra textului cu ”sunt orb. Ajutati-ma.” Si dupa aceea toata lumea a început sa îi dea omului bani.” ………………………………………………………………………………………….. Mi-am permis ca la postarea colegului de blogosfera sa comentez si eu : Notiunea de  ”primavara”  induce starea de fresh, de schimbare, toate astea in contrast cu neputinta orbului de a se bucura la randu-i in mod asemanator cu ceilalti semeni – deci sentimentul de compasiune era inevitabil ! Ogilvy a urcat pe un alt registru raportarea emotionala, si implicit a extins-o ! (aici sunt mici schimbari ale frazarii din comment, dar ideea e aceiasi) *** Exista o mare varietate de moduri in care se cerserste, la baza fiind vorba de arta de a starni compasiunea. (hm,  arta !) Cu cat mai abil se induce ideea ca persoana in cauza nu-i deloc vinovata de postura in care se afla, cu atat mai mari sunt sansele de reusita ! *** Mi-aduc aminte cum imediat dupa ’89 prin metrou isi facuse aparitia o ”profesionista” ce avea un discurs neobisnuit cu care gadila orgoliului conjuctural al maselor : – Popor luminat la dumneavoastra, ce-a reusit sa scape de tiran… (vorbea la persoana a doua, adica se delimita de curajul si inteligenta celor vizati punandu-se in postura de umil observator pe care soarta l-a pus intr-o situatie ingrata – prin asta menajand totodata si susceptibilitatile marunte ce n-ar fi fost de acord cu folosirea oalei comune, adica a pluralului de la persoana intai) – Fie ca d-aici inainte prosperitatea sa salasuiasca in casele voastre …. Aceste cuvinte ”d-aici inainte, prosperitate” aveau darul de a sugera viitorul despartit irevocabil de trecut, viitorul in care targetul profesionistei deja vizualiza covrigii din cozile cateilor – deci la naiba cu trecutul, cu prezentul, cu cateva bancnote … Probabil ca nici nu stia carte, dar la modul ”sociologic” in care gandea, cred c-ar fi dat clasa si-n ziua de azi multor absolventi ai facultatilor de profil, cu denumiri socio-bombastice ! ***

Interviul!

– Buna ziua
– Buna ziua, luati loc.
– Multumesc
– Deci dumneavoastra solicitati postul de …
– Da
– Pentru inceput n-am sa insist in detalierea CV-ului.  Pe noi ne-ar interesa indeosebi ca pe langa capacitatea profesionala pe care urmeaza s-o demonstrati – si disponibilitatea pentru program prelungit, atunci cand acest lucru se impune. Desigur, orele suplimentare vor fi platite separat.
– Stiti, nu vreau sa ma dau maret dar de timpul meu nu poate dispune decat Dumnezeu si cu mine! Partea din viata alocata unui astfel de job o consider doar un tribut adus nevoilor primare – trebuie sa mananc, sa ma imbrac si sa-mi platesc facturile – deci nu pot aloca din timpul meu mai mult decat e necesar pentru satisfacerea acestor nevoi. Nu-mi dau libertatea ce-mi mai ramane pentru banii din orele suplimentare! Vreau sa traiesc pentru mine nu pentru altii!
– Ceea ce-mi spuneti ma surprinde – de regula motivatia muncii multora consta in cat mai multi bani. Bani pentru atingerea unor scopuri!  Stau si ma intreb – cum poate fi abordat cineva care n-are o astfel de motivatie? Care nu vrea mai mult decat are?
– Pai genul asta nu prea poate fi abordat ci doar inteles!  De regula e ok. numai atunci cand pentru o astfel de tipologie sensul lui ”a munci” se disipa in ”a trai”. Insa cand menirea nu se potriveste cu job-ul, timpul alocat activitatilor impuse de altii devine foarte calculat.
In rest se pot aborda si respectiv inhama la o tractare prelungita doar cei ce n-au siguranta raportarii corecte la valorile vietii, cei care mereu alearga dupa deziderate – mai mult sau mai putin ieftine – acestea fiind de fapt si hamurile in care sunt prizonieri
– Scuza-ma ca te-ntrerup dar dumneata ..pentru ce ai venit aici?
– !

Ganduri de noapte !

 
  – valoarea fara aplicatie ramane doar la nivel de tendinta latenta
 In acest caz o gramada de potentialitati nu-s altceva decat figuri intr-un  puzzle strict normat dupa criterii straine cadrului unei posibile manifestari valorice !
 Concluzie : valoarea fara ”coate ascutite” e irelevanta !

    ………………………………………………………
  
  ieri pe la 15:30 am ajuns la o concluzie surprinzatoare :
 e mai bine sa ai multi bani, decat sa n-ai !

 Cu ajutorul banilor te poti desprinde de multe probleme care-ti amaresc viata – poti evita uraganele ce-ti muleaza caracterul doar pentru a supravietui, si chiar poti deveni… stoic !

Bolnavii!

 

Exista oameni care o viata intreaga sunt preocupati doar de cum sa faca cat mai multi bani.
Atat.
ca-s in vacanta, ca-s in timpul somnului, ca-s in bratele amantei (sau proaspetei sotii, dupa caz!) gandul lor e  – cat mai multi bani. cat mai multa putere.

………………………………….
  exista jucatori de table foarte respectati in anturajul lor
 fiecare partida castigata aduce un plus de ascendent asupra chibitilor.
d-asta traiesc
sa castige
pentru a fi respectati!

exista spectacole gratuite ale naturii – minunatii cromatice cu rasarituri si apusuri de soare ce se oglindesc in luciul pulurilor mutate frenetic ..

…………………………………………………..

exista pictori ratati, filozofi invidiosi …

Patriotism …

Nu prea ma uit la fotbal, dar cand o echipa romaneasca ajunge intr-o faza superioara, la nivel international – devin brusc interesat!
Ma simt asa … evit cuvinte mari!

Suntem pe locuri fruntase in IT.
Ma simt asa … evit cuvinte mari!

Un client italian imi solicita sa inconjor de doua ori cladirea Parlamentului – in timp ce-si manifesta uimirea printr-un  ”mama mia” repetat!
Ma simt asa … evit cuvinte mari!

Intr-un final de cursa, un turc imi stalceste:
– La cati bani am facut eu in tara asta, meriti si tu un baccis mai consistent – si-mi intinde o bancnota!
S-o iau.. sa n-o iau?
Ma simt asa … ca un taximetrist!

Investitor de pe alte meleaguri intr-o vizibila stare de euforie, imi povesteste cat de bine se simte in tara asta – si mai ales apreciaza frumusetea multor fete nepretentioase: trei margele, un cercel si cucerirea-i gata!
– Bine ba conchistadorule, ia-le tu pe toate!
Ma simt asa … evit cuvinte tari!
Ma simt ca un thailandez frustrat!

*

Imi vine in minte o intrebare ce ma face sa zambesc – oare cocosul o fi misogin?


Free Clipart