”Analiza”

un banc :

Puiul de urs polar o intreaba pe ursoaica :
– Mama, tu te-ai nascut tot aici la pol ?
– Da copile, tot aici !
– Dar bunica ?
– Sigur, si ea tot aici la pol !
– Si strabunica ?
– Da, si strabunica – tot aici a trait si ea !
– Eu imi bag picioarele, mie mi-e frig !

………………………………………………………………………….

Ceea ce-i ciudat e ca nu se stie ce-i mai placut – sa spui bancuri sau sa le asculti ?
Se pare ca ambele variante au acelasi efect !
De regula continutul unui banc contine o gramada de linkuri catre alte bancuri :
”Apropo, stai putin sa-l spun si eu p-asta, sa nu-l uit” spune ascultatorul care si-a manifestat intelegerea poantei printr-un scurt hohot de ras !
De fapt poanta e inregistrata si arhivata, urmand sa fie gustata la maximum mult mai tarziu, cand o s-o retransmita intr-o maniera personala unui alt auditoriu !
Deci (re)trairea efectiva a poantei va depinde mult si de reactia starnita unui alt ascultator – ce la randu-i ar putea aprecia pe deplin bancul … dupa un alt ”feedback” !
(cred ca toata lumea cunoaste privirea aceea cercetatoare, a celui care tocmai a finalizat un banc !)
Interesant e ca prin cate guri trece, bancul se pastreaza cam in acelasi format comprimat in sensuri surprinzatoare, intr-un fel de .. umor preexistent! :))

… si alte perspective!

Alb si negru!

Intr-un cadru ”bidimensional” multi isi traseaza tot felul de repere conformiste.
Sunt tentati sa judece dupa norme rigide de echivalare – si atunci lucrurile pe care nu le-nteleg sunt conotate in limita ”bun-rau”
Totul e polarizat pe extreme.
Fara complicatii.
Se simt mai in siguranta erijandu-se in neutralitatea punctului de referinta dintre ”extremele” dulce si sarat – care in opinia lor sunt antonime!

……………………………………………………………………………………………………..

Indraznela de a visa!

Stateam de vorba cu un taximetrist pe care-l stiam foarte calculat (asta ca sa ma exprim cu eleganta!) si care-mi descria niste vise d-ale lui … extrem de limitate!
– Consideri ca astea-s simple fantezii sau sunt lucruri pe care crezi ca le vei realiza candva, l-am intrebat?
– In (…) mea – normal ca sunt doar vise, mi-a raspuns razand!
– Pai atunci daca tot visezi, de ce n-o faci ca lumea?
– !
*
Din acest scurt dialog am concluzionat:

”SUNT UNII ATAT DE MESCHINI INCAT SI ATUNCI CAND VISEAZA AU FRANA DE MANA TRASA!”

Acum vreo doua zile am descoperit pe un blog ca Paler a spus aceeasi idee, insa-ntr-un limbaj mult mai elevat.
Deci atunci cand eu ma chinuiam sa comprim intelesul dialogului de mai sus, gandul asta deja era zugravit!
ps:
Cei care n-au simtul umorului la astfel de interferente … s-o ia ca pe-o gluma!

”Laser frate”

Cred ca mai toata lumea isi aminteste cand cu ceva timp in urma, pe fondul lansarii unui nou film din seria ”Razboiul Stelelor” isi facuse aparitia o reclama, in care produsul promovat se dorea integrat intr-o povestire parodica a unui comentator haios!
Toata lumea vorbea la superlativ despre inspirata reclama.
Insa la vremea respectiva putini si-au dat seama ca acel clip publicitar avea o hiba – n-avea ”linkuri” firesti la produsul in cauza!  Avea doar o trimitere abrupta, fortata-ntr-un monolog umoristic.
Si cu toate astea a fost socotit un spot foarte reusit
Dupa povestea asta, mult timp lumea isi amintea zambind de umorul sclipitor din acea reclama
Insa mai nimeni nu-si amintea de produsul promovat – desigur, cu exceptia echipei de filmare!

Ihtiologica!

– Hai omule, spune-ti ultimele trei dorinte – zise piranha!

 De ce nu se face si un top al saracilor?
 Pentru ca le-ar fi rusine celorlalti, de la polul opus!
 De fapt am glumit! Nu le-ar fi rusine!
 Pret de o clipa idealizasem eventuale reminescente, d’alea mai pe uman!
 Chestie de umor!
Ziua alegerilor – pescuitul in ape tulburi.
Hei omule, ai grija cui adresezi dorintele alea!