In metrou ! (3)

 – Atentie se inchid usile.
Stau pe scaun.
Vecinul din stanga isi deschide ziarul.
Mda, ma gandeam eu – aceleasi fete dezbracate pe fiecare pagina.
Arunc o privire in dreapta – un alt cotidian ce-si etaleaza marfa – chipuri plastifiate, sani, funduri, coapse.  Gleznele sunt insa mai putin focusate – adevaru-i ca putini stiu sa aprecieze o glezna perfecta !  
Ocupantii scaunelor din fata tot asa – devoreaza stiri proaspete despre silicoane, cocoseli conjugale, achizitii unicat,
Ti-e si jena sa-ti mai arunci ochii pe vreo publicatie !
Intr-un colt – exact langa ”atentie se deschid usile” zaresc un  ”Jules Verne”  in mana unui adolescent.
Hm, poate ca nu-i totul pierdut …
E  ”Insula cu elice”  din campania de culturalizare initiata … de presa !  O carte care odinioara mi-a incantat si mie imaginatia.
 – Atentie se deschid usile !
Chiar in dreptul devoratorului de literatura, se insinueaza trei liceeni veseli – poate un pic prea veseli.
Discutii, glume, mistouri …
Unul dintre ei observand titlul cartii, exclama :
 – Baaaa, mi-am amintit de bancul ala cu Fat-Frumos !
 – Zi-l ba !
 – Cica isi cumpara Fat-Frumos niste chiloti cu elice – asta era trendul – dupa care se duce la Ileana Cosanzeana ce locuia la etajul noua printr-un bloc din Berceni.
Zmeul nefiind acasa, el incepe sa se dea mare in fata ei :
 ”iti place ce chiloti cu elice mi-am tras ?”
dupa care incepe sa zboare-n niste demonstratii ad-hoc prin jurul lustrei :
 ”vjiiiii, vuuuuum, siiiiiuuu …”
”Oh, Fat-Frumos – amantul meu preferat, ce gusturi rafinate ai …”
Insa distractia se opreste exact cand trebuia sa-nceapa – in sonerie s-aude primul buzdugan :
”Vai Fat-Frumos, asta-i Zmeul. Imbraca-te numaidecat si tai-o, decoleaza – nu stiu, doar dispari !”
La al doilea buzdugan in sonerie Fat-Frumos se arunca pe fereastra …
Cu al treilea apare si Zmeul :
”Miroase a Fat-Frumos p-aici”
”Ti se pare draga – cine poate fi mai frumos decat tine ?”
Multumit de raspuns Zmeul se tranteste pe canapea.
Apoi privirea-i este atrasa de unul din bratele lustrei :
”O-la-la … ti-ai cumparat chiloti cu elice ?!”
                               *
 Juma’ de vagon izbucneste intr-un hohot de ras.
Se rade descatusat – intr-un fel de relationare  !
Publicatiile deocheate sunt toate impaturite – nu mai au haz, viata bate decolteul …
JulVernu’  insa … a ramas un deget infipt  in el !

”Analiza”

un banc :

Puiul de urs polar o intreaba pe ursoaica :
– Mama, tu te-ai nascut tot aici la pol ?
– Da copile, tot aici !
– Dar bunica ?
– Sigur, si ea tot aici la pol !
– Si strabunica ?
– Da, si strabunica – tot aici a trait si ea !
– Eu imi bag picioarele, mie mi-e frig !

………………………………………………………………………….

Ceea ce-i ciudat e ca nu se stie ce-i mai placut – sa spui bancuri sau sa le asculti ?
Se pare ca ambele variante au acelasi efect !
De regula continutul unui banc contine o gramada de linkuri catre alte bancuri :
”Apropo, stai putin sa-l spun si eu p-asta, sa nu-l uit” spune ascultatorul care si-a manifestat intelegerea poantei printr-un scurt hohot de ras !
De fapt poanta e inregistrata si arhivata, urmand sa fie gustata la maximum mult mai tarziu, cand o s-o retransmita intr-o maniera personala unui alt auditoriu !
Deci (re)trairea efectiva a poantei va depinde mult si de reactia starnita unui alt ascultator – ce la randu-i ar putea aprecia pe deplin bancul … dupa un alt ”feedback” !
(cred ca toata lumea cunoaste privirea aceea cercetatoare, a celui care tocmai a finalizat un banc !)
Interesant e ca prin cate guri trece, bancul se pastreaza cam in acelasi format comprimat in sensuri surprinzatoare, intr-un fel de .. umor preexistent! :))

Paharul!

Dimineata cetoasa.
Clientul e in dreapta soferului.
Cateva replici intr-un dialog, doua-trei accelerari, o frana usoara – lucruri simple, care insa pe el il determina sa ma priveasca atent:
– Tu nu esti taximetrist!
– Asta-i buna, pai atunci ce naiba sunt?
– Nu stiu, dar taximetrist nu esti sigur!
Hm, omul e sigur pe el!
– Ai lucrat cumva pe la vreun stab ceva, pe la vreo ambasada?
– !
– In special pe acolo vezi soferi care conduc ”la pahar”
– Tot nu pricep!
– Exista legenda ca un sofer de vip conduce atat de lin, incat nu varsa nicio picatura dintr-un pahar plin cu apa, pus pe bord!
– Aha, va referiti la faptul ca nu smucesc masina – pai e simplu, anticiparea locului in care o sa fiu peste 3-10 secunde face inutila bruscarea comenzilor! E valabil pentru oricare conducator atent la trafic!
– Hai, lasa modestia!
– Ceea ce ma surprinde e ca sunteti a doua persoana, care-mi remarca modul de conducere! Majoritatea nu observa astfel de lucruri! Acum daca-mi permiteti – de unde stiti chestia cu paharul?
In asteptarea raspunsului care intarzie ceva timp, il ”scanez” in scurt – tunsoare clasica, un inceput de burta, privire patrunzatoare, imbracat ”corect” spatele drept, barbia ridicata, manichiura facuta ca la carte, si mirosul fresh de sapun!
Coroborez observatiile astea cu atitudinea lui militaroasa, cu frazarea scurta si concisa …
Apreciez ca-i putin trecut de 50 de ani!
La anii astia … oare ce grad sa aiba?
– Lasati dom’ colonel, nu mai este nevoie sa-mi spuneti – ma hazardez eu!
Privirea aceea … de fapt laserele cu care-mi pipaie fiecare circumvolutiune …
In cele din urma izbucneste in ras ca la un banc bun – rad si eu!
– S-ar spune c-ai nimerit-o, imi spune inca razand, in timp ce-mi achita cursa!

Il zaresc apoi prin oglinda retrovizoare cum de pe trotuar se uita luuung dupa masina mea ..
Gata, refresh – incep sa ma uit si eu dupa alti clienti  … tot luuuung!

Copii, copii …

 

Copiii – niste vietati mici ce n-au astampar, care te scot din sarite cu intrebari  „idioate” a caror raspunsuri simple si logice observi ca nu prea se potrivesc cu realitatea, drept care incepi sa-ti pui si tu intrebari ! 
Asta-i varianta filozofica !
Urmeaza alta …

 … in care acesti „insuleti” in calitate de pasageri, uneori pun la grea incercare nervii taximetristului !

  Se iau la comanda din fata unui hipermarket doua mamici cu doi „individuleti” in varsta de 4 si respectiv 5 ani .
O conversatie intre tinerele mame…
Intr-un anumit context, un cuvant cheie rostit aiurea declanseaza o jale intensa unuia dintre copii, care pesemne isi amintise de o promisiune neonorata :
– Papusaaa, veau papusaaa…
Si tot asa minute bune ! Da-i cu muzicuta !
Taximetristul conduce si zambeste, dar nu-i zambetul lui !
Masina trece peste un pod ce traverseaza raul Dambovita iar mamica dorind probabil sa-i distraga copilului atentia de la papusa, ii spune : 

 – Lasa papusa, ia uite ce apa mare !
Atat i-a trebuit celuilalt „insulet” care amintindu-si probabil ca-i e sete, incepe si el :
 – Apaaa, veau apaaa…
Si tot asa !
Compendiu stereofonic !
 – Papusaaa…
 – Apaaa !
 Soferul nici nu se mai oboseste sa se asigure, sa se mai uite prin oglinzile retrovizoare. Priveste numai inainte … acelasi zambet …
Inca sofeaza !
 La un moment dat cel cu „papusaaa” probabil a obosit pentru ca s-a oprit brusc din plans.
Il examineaza cu interes pe ” left canal” care ii da inainte cu ”apaaa…” lui !
Prin puterea exemplului, in cele din urma reduce si celalalt la „level 0 ”
Soferul intoarce incet capul.  Liniste ?  Aiurea !
Partea sadica abia acum urmeaza !
„Papusarul” descopera in setea celuilalt o sursa de amuzament, asa ca incepe sa-i improspateze memoria :
 – Apa, apa, apa …
Iar „left canal” reincepe :
 – Apaaaaa …apaaaaa …
Urmeaza o mica pauza, apoi iara :
 – Apa, apa, apa …
 – Apaaaaa … apaaaaa …
                               *
 – Si tot asa pana la sfarsitul cursei – incheie taximetristul razand cu pofta ! 
Poate cu prea mare pofta …

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

  O clienta-mamica ii pune un sugar in brate soferului, si-l roaga sa aiba grija de el, pentru ca ea urca putin pana la etajul 7 ca sa mai ia niste bagaje. Nici o problema, se intoarce repede.
O. K.
Dupa o ora taximetristul inca se plimba in jurul masinii, incercand sa linisteasca prin leganat un copil ce nu-i intelegea bunele-i intentii !
                            *
Ciudat !
Cum de n-a trecut nevasta-sa pe acolo in acel moment ?