”Slalom printre cretini”

Cu nesimtirea te intalnesti de n ori intr-o zi – prin urmare vrei nu vrei, te obisnuiesti cu ea.
N-o mai bagi in seama.
Devine rutina.
Nervii se tocesc intr-o asemenea masura, incat atunci cand cineva simtit se manifesta ca atare, efectiv te pune in incurcatura – oare nu simulaza ?
                                                                             *

Insotind un bolnav, astazi am calatorit cu o salvare.
Situatie de urgenta – sirena, girofar, tot tacamul !
Pan-acum credeam ca-mi pot reprezenta ideea de nesimtire, pan-la forma ei cea mai cronica !
Credeam !
Asta pentru ca nu fusesem niciodata la bordul unei ambulante, de unde nesimtirea unor  ”participanti la trafic” se percepe cu totul altfel.
Parca devine substanta, ajungi chiar sa o pipai !
                                                                              *

Ma uitam la profilul driverului in timp ce croseta de zor stive de idioti ce d-abia catadicseau sa se dea putin la o parte – multi dintre ei chiar vizibil deranjati de sirena ce le bruia conversatiile telefonice.
Concentrarea de pe chipul lui cred c-ar fi contrariat pana si pe psihologii astronautilor de la NASA
Din cand in cand mai scapa cat-un  ” ‘utu-ti …”  abia soptit !  Dar asa, fara patima … doar ca reper !
                                                                                   *

  Oare ce motivatie ar putea avea un sofer d-asta, sa-si asume o asemenea responsabilitate ?
Da, cred ca zic bine – o mare responsabilitate – pentru ca in momentul in care despica traficul, el practic anuleaza celorlalti rutina circulatiei, trebuind sa-si foloseasca la maxim puterea de intuitie, necesara reactiei determinate de schimbarea regulilor obisnuite.
  Un tip d-asta trebuie sa fie atent (si calm) mai ales la lipsa reactiei, adica la nesimtirea din trafic !
  Un tip d-asta trebuie sa fie imun la horcaielile pacientului,
  Un tip d-asta trebuie s-o ignore pe asistenta ce-i transmite telepatic obsesivul ”mai repede”
  Un tip d-asta trebuie sa suporte mai tot timpul urletul sirenei de deasupra, urlet ce-i franjureaza creierii !
  Un tip d-asta poate sa-si ia usor cate-o  ”bataita”  de la niste neanderthali, insuficient informati cu privire la atributiile lui !

  Un tip d-asta merita si el un ”spor de stres” foarte consistent.
  Un tip d-asta are toata admiratia din partea mea !
  Un tip d-asta, oare ce salariu o avea … din partea altora ?

Reclame

Vremuri !

La modul general vorbind, nu dau doi bani pe cultura stratificata in informatii seci de prin multe capete tinere.
Pe modul de operare a informatilor, doar conditionat de stimulii domenilor in care se activeaza – intr-o reactie automata la realitatea imediata!
 Multora le lipseste adancimea – acea latura dobandita in urma multelor lecturi – cu care sa interpreteze in profunzime informatia, dupa care s-o aplice intr-un mod original!

…………………………………………………………………………………………….

 Observ o mare diferenta intre cei de scoala veche – in polivalenta sistemului rusesc – si cei din sistemul actualal, sistem ce tinde spre limitarea spectrului complementar  specializarii de baza.
Celor dintai, lectura – cel mai accesibil mod de a evada din realitatea acelor timpuri – le-a dezvoltat o putere de intelegere mai profunda, mai multilaterala!
Noua generatie ca sa tina pasul cu schimbarile rapide, s-a orientat mai mult spre un pragmatism necesar, in care aprofundarea altor domenii e socotita pierdere de vreme daca acest lucru nu este macar tangential cu profesia in care se vrea excelare!
                
                          *

 Aseara am avut o interesanta discutie cu un om care in perioada anilor ’77 – ’83 invata carte intr-un stil mai special.
Elev fiind la scoala 150 a fost printre beneficiarii unui experiment in care s-au infuzat multi bani – totul concretizandu-se in laboratoare complet utilate, dese excursii in RDG, variate programe extrascolare, etc
Noutatea consta in modul de abordare al procesului de instruire – printre altele nu se dadeau teme pentru acasa!
Totul se explica clar in scoala, intr-o interactiune intensiva cu elevii.
Se formase un fel de relatie familiala – de la nivelul cancelariei pana in salile de curs!
Chiar si parintii elevilor incepusera sa se imprieteneasca, sa relationeze – de la schimbul retetelor culinare, vizionarea in grup a unor spectacole, pana la insotirea copiilor in tabere.
Toate astea au fost posibile si datorita unei directoare sufletiste care a reusit sa insufle un nou mod de a privi intr-ale educatiei!

 Ceea ce auzeam era desigur nemaipomenit, dar ma gandesc ca in acea mioritica perioada – cand ne uitam prin dictionare ca sa-ntelegem semnificatia cuvantului ”stres” – acest lucru era mai lesne de infaptuit !
Probabil si pentru ca era un mediu mai nealterat de pseudo…, exista o mai mare densitate de constiinte ce se implinineau prin sculptarea mintilor acelor copii.
 Sunt multi care au reusit in viata tocmai datorita unor asemenea dascali.

M-am lasat de fumat – 2

 

Ziua 2

Fara sa am studii in psihologie, consider ca daca la fiecare om diferenta dintre ce-ar trebui sa faca si ceea ce face efectiv – devine neglijabila,  atunci se formeaza acea autodefinire din perspectiva careia sensul vietii capata alte semnificatii.
Dispare acel sentiment de ”autointelegere culpabila” ce genereaza duplicitatea, adica dispare obstacolul care impiedica exprimarea libera a eu-lui in armonie cu inconjuratorul.

Si iata cum peste noapte, caut si eu sa-mi micsorez distanta dintre teoria dezideratului si practica proastelor deprinderi.
Pentru inceput asa ca-ntr-un fel de antrenament mi-am fixat obiective mai domestice relativ usor de atins, pe care n-am cum sa le ratez!
Primul e asta cu fumatul.

Chiar daca am un job care-mi ofera zilnic cate-o caruta cu stres, m-am obisnuit!
In ultimele ore, intr-un reflex, de multe ori am intins mana spre locul unde ALTADATA era pachetul cu tigari.
Insa gestul asta mi-amintea instant  ca …eu sunt seful!

Si trebuia sa corespund!