Zarurile mintii mele!

Printre cartile adolescentei, in mod special m-a impresionat Martin Eden al lui Jack London
Si azi e la loc de cinste in biblioteca mea – cartea ocupand singura un raft!

M-a fascinat de-a dreptul acel tip curios ce se-astepta ca dincolo de zidurile conditiei lui sa descopere implinirea.
Doar ca totul a fost prea repede – prea abrupt isi insusise cunostintele, deci timpul n-apucase sa-i vicieze din elitismul perspectivei.
Intr-un final a realizat ca neavand la ce sa-si raporteze intelegerea si trairea sensurilor absolute, pentru el implinirea-i doar o iluzie!

Nu stiu in ce masura m-a influentat aceasta lectura, dar cert e ca rezonez cumva la ideea bruta ce-a stat la baza cartii! (fireste, pastrand proportiile!)
*
Dupa ce ani de zile m-am limitat la un comod domestic, iata-ma acum vagabondand printre cioburi de idei traduse-ntr-o filozofie proprie – mai mult sau mai putin inteleasa!

”omul devine ceea ce gandeste”
Hm, asta a-nceput sa ma cam sperie!

Anunțuri

”Slalom printre cretini”

Cu nesimtirea te intalnesti de n ori intr-o zi – prin urmare vrei nu vrei, te obisnuiesti cu ea.
N-o mai bagi in seama.
Devine rutina.
Nervii se tocesc intr-o asemenea masura, incat atunci cand cineva simtit se manifesta ca atare, efectiv te pune in incurcatura – oare nu simulaza ?
                                                                             *

Insotind un bolnav, astazi am calatorit cu o salvare.
Situatie de urgenta – sirena, girofar, tot tacamul !
Pan-acum credeam ca-mi pot reprezenta ideea de nesimtire, pan-la forma ei cea mai cronica !
Credeam !
Asta pentru ca nu fusesem niciodata la bordul unei ambulante, de unde nesimtirea unor  ”participanti la trafic” se percepe cu totul altfel.
Parca devine substanta, ajungi chiar sa o pipai !
                                                                              *

Ma uitam la profilul driverului in timp ce croseta de zor stive de idioti ce d-abia catadicseau sa se dea putin la o parte – multi dintre ei chiar vizibil deranjati de sirena ce le bruia conversatiile telefonice.
Concentrarea de pe chipul lui cred c-ar fi contrariat pana si pe psihologii astronautilor de la NASA
Din cand in cand mai scapa cat-un  ” ‘utu-ti …”  abia soptit !  Dar asa, fara patima … doar ca reper !
                                                                                   *

  Oare ce motivatie ar putea avea un sofer d-asta, sa-si asume o asemenea responsabilitate ?
Da, cred ca zic bine – o mare responsabilitate – pentru ca in momentul in care despica traficul, el practic anuleaza celorlalti rutina circulatiei, trebuind sa-si foloseasca la maxim puterea de intuitie, necesara reactiei determinate de schimbarea regulilor obisnuite.
  Un tip d-asta trebuie sa fie atent (si calm) mai ales la lipsa reactiei, adica la nesimtirea din trafic !
  Un tip d-asta trebuie sa fie imun la horcaielile pacientului,
  Un tip d-asta trebuie s-o ignore pe asistenta ce-i transmite telepatic obsesivul ”mai repede”
  Un tip d-asta trebuie sa suporte mai tot timpul urletul sirenei de deasupra, urlet ce-i franjureaza creierii !
  Un tip d-asta poate sa-si ia usor cate-o  ”bataita”  de la niste neanderthali, insuficient informati cu privire la atributiile lui !

  Un tip d-asta merita si el un ”spor de stres” foarte consistent.
  Un tip d-asta are toata admiratia din partea mea !
  Un tip d-asta, oare ce salariu o avea … din partea altora ?