Am vrut …

M-am nascut avand in sine
vidul cunoasterii!

M-am botezat intr-o lumina –
alba, pura
Si-acum bajbai aiurea
printre vitralii.

Am cautat sa-mi dumiresc
”liberul arbitru”
Insa n-am gasit cheia altarului.

Am fortat poarta
dinapoia careia era destinul –
dar m-au alungat
paznicii lui Kafka.

Am vrut sa fiu inafara turmei,
renegandu-i spiritul.
Dar n-am stiut cum se foloseste
sextantul

Am dorit sa nu fiu
doar o cifra
dintr-o statistica –
ci macar un  ”?” acolo …
cautand sa-mi inteleg
”de ce-ul”
Dar m-am suficientizat in
”de ce nu?”

Apoi am incercat sa fiu
un acord previzibil –
dar am fost pocnit
de insasi legea firii.

Am vrut sa aflu –
sa stiu totul!
In vis mi-au aparut razand..
filozofii

In zadar m-am ostenit sa’nteleg lumea
facandu-i complice cu ochiul
lui Dumnezeu.
El nu face partasie cu nebunii!

Publicitate

Studioul !

” – Cuuuum – in regatul meu exista locuinte care n-au jacuzzi, se minuna printul?
Dupa care isi uita instant intrebarea – incepuse ploaia!”

*
Cu ceva timp in urma am ispravit de amplasat un kit audio, in baie.
Plecasem de la ideea ca nicio clipa nu trebuie irosita – de la audiobook-urile ascultate-n metrou, pana la invatarea limbilor straine de pe sulurile cu hartie igienica (…)
Iar pentru recreerea spiritului m-am gandit ca pe langa aromele din cada, sa montez si doua spoturi cu lumina albastra, iluminand astfel discret, faianta colorata in nuanta marii agitate!
Deci acum totul e gata – sunt foarte multumit de punerea in practica a unei idei ce ma framanta de mult timp.

*

Ca-ntr-o ceremonie intru in Marea Sala (ma rog, 2,5 X 3!)
Lumina difuza, culoarea linistitoare, parfumul revigorant din apa – menta amestecata cu musetel (combinatie la-ndemana)
Dintr-o cana mare de lut, adulmec buchetul unui vin rosu sec ”@#$% #$@%”
O sorbitura andante din ambrosia ce-mi innobileaza treptat spiritul, apoi plonjez in arome (ma rog!)
… si muzica ce se prelinge prin colturile amintirilor redesteptand trairi ancestrale ..
”Eternal Love” de Stamatis Spanoudakis
Sunete ce-mi amintesc de copilaria-mi, d-acum 10ooo ani …
Ce mai, plutesc intr-un … lichid amniotic!
(nu, nu cred c-am fost injurat!    🙂  )

Sunt in starea proprie-mi naturi.
Urmeaza o alta piesa …
‘The Saga of HMS Bounty” a lui Vangelis pe finalul careia bag complet capul in apa – efectul e extraordinar!
E o senzatie de imbaiere completa – in sunet, lumina, culoare, –
Hm, poate ca totusi ar trebui sa scot capul de sub apa …
Sorb iar prelung din licoarea $#@%$ – o pace interioara mi se asterne in suflet.
Urmeaza o selectie din ”El Greco – Movement 1, 8, 9, si 10”
Imponderabilitate!
Inca o sorbitura – s-a dus juma’ de sticla!
(…)
Ritualul e pe sfarsite – ma pregatesc pentru intalnirea cu oglinda.
In fine, tot eu sunt – ceea ce vad reflectandu-se e ok.
Totusi nu pot merge asa pe strada – trebuie sa-mi trag fermoarul la suflet!
*
La usa un intreg familion asteapta topaind nerabdator in sir indian!
Priviri indignate, tonuri aspre – abordari lipsite de orice intelegere artistica:
– Mai aveai de gand sa stai?
*

Asta e – sunt un neinteles!      🙂

Un alt tip de fabula!

 … adica un banc !
Greierele e dojenit la fiecare luna de furnica ce muncea din greu sa-si faca provizii pentru iarna :
 – Nu faci nimic toata ziua. Doar te dai mare artist.  Las’ ca vine ea iarna, sa te vad atunci !
Timpul trece – in prag de iarna, prin fata musuroiului trece greierele la volanul unui ”mert”.
Furnica se minuneaza :
 – Ce-i cu tine greiere, vad ca te-ai ajuns ! Cum naiba …
 – Furnicuto, masina-i doar un avans dintr-un contract cu ministerul (…)  pe care ma duc acum sa-l semnez … la Paris !
A stat furnica putin sa mediteze, dupa care i-a spus :
 – Auzi greierasule, am si eu o rugaminte. Daca-l intalnesti acolo pe unu La Fontaine parca –  te rog sa-i spui din partea mea ..ca-mi bag picioarele in fabula lui!

Filtrul constiintei!

Nastere, copil, zestre genetica, educatie, religie, spirit, constiinta,
Astea sunt doar cateva taguri ce definesc omul in complexitatea sa existentiala.

De-a lungul vietii, fiecare are tendinta de a fi impacat cu sine
In absolut orice actiune a sa, omul trebuie sa-si gaseasca o justificare in oglinda propriei constiinte.
Care constiinta sufera de-a lungul vremii diferite presiuni conjucturale ce induc la formarea unui caracter anume

Din punctul asta de vedere, al justificarii – poate c-am sa va surprind, dar sunt convins ca si marii dictatori s-au raportat la o constiinta pe care insa si-au reprezentat-o dupa niste criterii viciate de insasi istoria momentului

Deci orice actiune, in mod normal trebuie sa aiba si-o motivatie.
Si-aici intervine filtrul constiintei, de multe ori acoperit cu impuritatile determinante ale devenirii sociale.
Astfel ca de multe ori, motivatia – chiar daca nu sta-n picioare – este manarita si acceptata ca atare: fie prin comparativul exemplului ”dar altii cum de-au facut asa?”  fie prin minimalizarea voita a impactului negativ colateral, sau chiar prin autosugestionarea faptului ca … lipsesc optiunile
Si iata cum, de-a lungul timpului tot mai multe sedimente obtureaza acel filtru moral, astupand pori prin care ar fi putut patrunde vreo ”particula Higgs”  :))

Doar ca intr-un anumit moment al existentei, anumitor persoane li se-ntampla ceva de neconceput cu putin timp inainte – acele sendimentari sunt brusc constientizate ca ballast
Un declic si gata
Cum?
Mister!
Cert e ca perspectiva initiala din care erau privite lucrurile, se schimba radical – iluzia afirmarii nu-si mai are corespondent in noua viziune
Actiuni privite ca normale inainte, acum sunt reevaluate printr-un dostoievskian proces de constiinta.
Tot esafodajul de justificari – socotite pertinente la vremea lor – incepe sa se prabuseasca.
Constiinta a devenit un infricosator judecator,
Haul ce se instaleaza in suflet devine din ce in ce mai mare!
Trebuie umplut cu ceva: niscai reparatii tardive acordate ..cadavrelor calcate

*
Suflete chinuite in singuratate.
Neant ..

Teoria unificarii spiritelor!

 niste pareri …
 Comunismul era ”spiritul de turma” manipulat de ”spiritul de haita” sub lozinca ideologica a ”spiritului de echipa”

…………………………………………………………………………………………………………………

 De regula ideologia incepea sa fermenteze periculos …..in stomac!
Sucul gastric nemaintrand in combinatie cu anumiti solventi firesti, pe fond de temperatura exterioara improprie unei digestii cuminti, incepea sa musteasca precum sampania – din ce in ce mai ametitor.
Si atunci de’ndata  apareau anumiti sommelieri care stabileau ca ceea ce fermenta in capul flamandului era ceva nobil – mai presus decat ieri-ul frustrant – era ambrosia de maine!

………………………………………………………………………………………………………………

  Cu timpul insa – acea ideologie straina firii omului s-a erodat, ramanand doar scheletul unui mecanism ce s-a disimulat intr-un sistem aparent democratic!
Iar pentru ca totul sa fie credibil, s-a trecut la diversiuni periodice avand drept scop intretinerea  iluziei a unui sistem activ in parametri democratici!

   O furtuna-ntr-un pahar cu apa ce-a determinat schimbarea de concentratie a ph-ul? In momentul doi o gramada de alchimisti mai mult sau mai putin intrigati, vor explica – fiecare in paharul lui – cum se produc astfel de reactii!
Dar nu si de ce!

………………………………………………………………………………………………………….

sa revin la spirite!
 

– Spiritul de echipa
   Se formeaza in momentul in care este fluturat la orizontul asteptarilor, un obiectiv maret ce presupune efort sustinut din partea celor angajati in infaptuirea lui!
Obiectivul vizat trebuie sa intruneasca constant un anumit interes.
Altfel in absenta perceptiei proximului succes, entuziasmul va dispare
 
 – Spiritul de turma
Pe fondul unor instabilitati socio-politice – deseori pe vectori emotionali, spiritului de turma i se poate creea iluzia transformarii in spirit de echipa!
Ceea ce implica din partea unora, asumarea responsabilitatii ca iarba va fi roz! 

 – Spiritul de haita
Astazi acest spirit nu mai are acoperire in concepte ideologice ci in … cine poate oase roade!
Spiritul asta se exporta in regim de barter celor dispusi sa-si confuzeze amprentele dentare ..

va (mai) urma …

”Poietul”

 Cand spunem poezie spunem sensibilitate, nuantarea spiritului, si suntem de acord ca mai exista si altceva decat materie.
 Si totusi cum suna intr-un dulce grai moldav notiunea asta pe care a desavarsit-o un Eminescu, un Bacovia?

   ”Poiet’’ cu glas stins, suna a saracie a nesiguranta, a speranta firava, a constientizarii faptului ca nu poti fi inteles de catre cineva care poate are sorici pe creier!
 Cati artisti au trait si au murit in mizerie?
Nu esti sigur ca cel din fata ta, bine infipt in scaunul consacrarii, poate rezona cu tainele universului talmacite de tine.
Te interpeleaza plictisit in timp ce-ti rasfoieste manuscrisul:
 – Si zi mai baiete, ce esti tu ba?                                
Cu glas stins de emotie, de foame ii raspunzi:                 

      – Poiet!                                                                 
 Insul nu te aude, sau se face ca nu te aude (satulul nu-l crede pe flamand!) si-ti striga cu cea mai cristalina dictie pe care ti-o de siguranta, ca si maine va fi cel putin la fel de bine ca azi:
 – Bai baiete vorbeste mai tare, ce n-ai mancat azi?
Gata, sa dus dracului totul !
Fasolica ingurgitata cu trei ore mai-nainte, da semne de acomodare cu metabolismul! Poetul e pierdut!
Insira cu glas sufocat:
 – Stiti, eu am indraznit sa cred ..
 – Gata, gata am inteles! 
 Da! Time is money!
Altul nascut cu 100 de ani prea tarziu!
Cu aceeasi voce determinanta, dar acum ceva mai blanda il expediaza:
 – Lasa-ti numarul de telefon la secretara. Te sunam noi ..    

                                                                   
                 ”bate si ti se va deschide’’  .

……………………………………………………………………………………………………….

Cenaclu!

 Prin 2002-2003 era o dispecera care atunci cand se-ntampla sa cada pe tura de noapte initia un fel de sezatoare …pe statie!
  Tipa era foarte citita – multi ne intrebam ce-o cauta ea pe postul ala in care avea de-a face cu toti zurlii!
  Inchipuiti-va zeci de driveri in miez de noapte, ascultand-o si uneori chiar completand-o atunci cand venea vorba despre Eminescu, Nichita, Preda…
Chiar daca unii n-aveau cine stie ce cultura, comentau si ei acolo cu ce-si mai aminteau de prin scoala.
 Desigur ca mai erau si insi care dadeau cu mucii-n fasole, dar acest lucru chiar sporea farmecul interactivitatii intr-un plus de amuzament.
Era interesant de urmarit si reactia clientilor care initial credeau ca-i o piesa de teatru la radio!
Insa cum in mai toate cazurile, lucrurile bune nu dureaza …
 
 N-am sa-l uit niciodata pe unul, care proaspat intrat in bransa taximetristilor, si-a manifestat pe statie naduful pe statie:
 – Domnisoara, mi-ati dat comanda aia pe strada despre care ati spus ca are nume de muzician – sopen parca! Si n-o gasesc! m-am uitat si in ghid la litera S … dar nu e!

Smecheri si fraieri

De curand am dat peste o emisiune la tv intitulata ”Smecheri de Romania” in care sunt focusati indivizi cu mentalitati ieftine.
 
Eroare, aia nu sunt smecheri !
Aia sunt doar reziduurile unui sistem.

…………………………………………..

Pentru mine ecuatia e simpla : daca de la un anumit nivel ii spui unuia ca-i smecher, ori te pui in postura de fraier, ori intr-o complicitate conjucturala accepti ideea de colegialitate ! 
 N-ai cum sa ramai neutru, nici macar la adapostul ironiei !