Nirvana!

 

Aud mereu  ”Sarbatori Fericite”
Ca si cum fericirea e atat de aproape – doar intinzi mana si-o apuci!
Ei bine nu-i chiar asa – ca sa pipai fericirea la comanda, trebuie sa ai vocatie!
Iar asta nu-i la-ndemana oricui.
Pentru anumiti ”cunoscatori” marele extaz e anticiparea fericirii!
*

Fericirea un punct de referinta notat cu + ce se raporteaza la rutina (-)
Cu exceptia celor initiati sau bolnavi, nu se poate trai permanent in fericire, ea fiind ca o valvataie ce lumineaza doar un timp limitat – combustibilul ei fiind surpriza,  noutatea  – lipsa ei anuland notiunea!
E acea scanteie cu timp limita de stralucire … apropo, a optzecea salva de artificii mai poate avea frumusetea primelor zece? (desigur nu pentru cineva care a iesit dintr-o pivnita pe la salva saptezeci!)
Hmm, cat de subiectiva mai e si fericirea asta!

 
                              *

Corespondente!

 

  Un chitarist ciupeste corzile cu o virtuozitate incompatibila decorului in care se produce – un colt de strada si-o palarie pentru donatii asezata langa el!
Imaginea izbeste imediat prin lipsa entuziasmului – a celui ce-ar fi trebuit sa creada in steaua lui!
Altadata probabil ca iscodea printre privitori, dupa vreo ureche avizata careia sa-i transmita un fel de  ”uite-ma, astept sa fiu descoperit”
Dar trecuse mult timp d-atunci!
Acum aprecierile catorva trecatori nu-l mai incalzesc cu nimic – sunt doar rutina unui job!
Il intereseaza continutul palariei nu aplauzele din timpul ”concertului”
 
                               ………

Intr-o sala de concerte.
O violonista ce executa un solo programat in varianta prescurtata, furata de frumusetea muzicii, ataca forma originala – cea lunga!
O trezeste la realitate colegul de coarde, care in timpul unui ”pizzicato” prelungit ii sopteste:
 – Scurteaza si tu bucata asta, avem si alte treburi –  oricum nu luam mai multi bani!

                              ………..

”Slalom printre cretini”

Cu nesimtirea te intalnesti de n ori intr-o zi – prin urmare vrei nu vrei, te obisnuiesti cu ea.
N-o mai bagi in seama.
Devine rutina.
Nervii se tocesc intr-o asemenea masura, incat atunci cand cineva simtit se manifesta ca atare, efectiv te pune in incurcatura – oare nu simulaza ?
                                                                             *

Insotind un bolnav, astazi am calatorit cu o salvare.
Situatie de urgenta – sirena, girofar, tot tacamul !
Pan-acum credeam ca-mi pot reprezenta ideea de nesimtire, pan-la forma ei cea mai cronica !
Credeam !
Asta pentru ca nu fusesem niciodata la bordul unei ambulante, de unde nesimtirea unor  ”participanti la trafic” se percepe cu totul altfel.
Parca devine substanta, ajungi chiar sa o pipai !
                                                                              *

Ma uitam la profilul driverului in timp ce croseta de zor stive de idioti ce d-abia catadicseau sa se dea putin la o parte – multi dintre ei chiar vizibil deranjati de sirena ce le bruia conversatiile telefonice.
Concentrarea de pe chipul lui cred c-ar fi contrariat pana si pe psihologii astronautilor de la NASA
Din cand in cand mai scapa cat-un  ” ‘utu-ti …”  abia soptit !  Dar asa, fara patima … doar ca reper !
                                                                                   *

  Oare ce motivatie ar putea avea un sofer d-asta, sa-si asume o asemenea responsabilitate ?
Da, cred ca zic bine – o mare responsabilitate – pentru ca in momentul in care despica traficul, el practic anuleaza celorlalti rutina circulatiei, trebuind sa-si foloseasca la maxim puterea de intuitie, necesara reactiei determinate de schimbarea regulilor obisnuite.
  Un tip d-asta trebuie sa fie atent (si calm) mai ales la lipsa reactiei, adica la nesimtirea din trafic !
  Un tip d-asta trebuie sa fie imun la horcaielile pacientului,
  Un tip d-asta trebuie s-o ignore pe asistenta ce-i transmite telepatic obsesivul ”mai repede”
  Un tip d-asta trebuie sa suporte mai tot timpul urletul sirenei de deasupra, urlet ce-i franjureaza creierii !
  Un tip d-asta poate sa-si ia usor cate-o  ”bataita”  de la niste neanderthali, insuficient informati cu privire la atributiile lui !

  Un tip d-asta merita si el un ”spor de stres” foarte consistent.
  Un tip d-asta are toata admiratia din partea mea !
  Un tip d-asta, oare ce salariu o avea … din partea altora ?