Avatar !

 Mai nou – se spune ca daca vrei sa te simti apartinator de  ”lumea buna”  trebuie neaaparat sa vizionezi filmul ”Avatar”
Dar nu oricum, ci in 3D.

….

De mult timp suntem captivi intr-un fel de bucla temporala – asta probabil si pentru ca cei mai multi, habar n-au despre ochelarii prin care ar putea sa-si polarizeze realitatea in relief.  O realitate reala (atat de mult s-a flexibilizat termenul, incat e nevoie de pleonasm pentru a-l redefini !)  a carei adancime ar conferi vizibilitate multor lucruri ascunse …
 Deci pana o sa ne dam seama ce-s cu ochelarii astia minune, o sa ne resemnam la  vizionarea avatarelor in 2D, strigand apoi in gura mare  ”noi vrem respect”

Magarii!

Magarii s-au facut si se vor tot face!
Si asta cam peste tot in lume.
De regula, prin alte tari mai cu staif, magaria e perceputa ca abstracta.
O intuiesti doar!
N-o vezi, dar stii ca exista!
Acolo doar anumiti initiati  au cunostinta nemijlocita intr-ale magariilor!

La noi magaria e accesata de multi insi cu pretentii, care nu-si pun problema daca ea trebuie acceptata, ci doar cum poate fi prelucrata.
Asa ca magaria nu mai ramane abstracta ci incepe sa se vada de la o posta – devine palpabila chiar!
Iar odata vizualizata isi pierde misterul – nu-si mai are rostul cuantificarea ei in artificii matematice sau enunturi filozofice!
E pe fata – cum s-ar zice!
In felul asta incepe sa-si piarda din valentele metafizice ce induceau profanilor ideea ca trei magari pot echivala un pur-sange!

Si-atunci o vede si nea Vasile, o vede si badea Gheorghe … o vad chiar si eu! 🙂

Teatrul National !

 

 
Dintotdeauna mi-a placut Caragiale.
Deci consider ca am si eu, ca dealtfel fiecare roman – un simt al umorului rezonabil.

In aceast etern national reality show, de la inaltimea unei native spiritualitati cu care ne place sa ne mandrim, cu aere de rafinati cunoscatori ne facem cu ochiul complice la cat de actual e trecutul – ilustrat de maestrul decantarii tipologice a clasei politice de atunci !
Si innobilam acest comportament al celor ce ne conduc, prin ridicarea la numitor de Caragiale !
Numele maestrului a devenit un brand, o dezideranta platforma pe care odata urcat dobandesti calitatea de personaj,

 Si multi se simt datori sa aplaude, inducand ideea ca …cine nu-i artist, nu exista !

Insa ce s-ar intampla daca perceptia ‘’spectatorului” n-ar mai avea corespondenta in umor ? 
Probabil ca reflectoarele manuite de anumiti formatori de culori, s-ar stinge brusc – trimitand astfel in anonimat toata mediocritatea ce a evoluluat sub palaria lui Catavencu !

 Hm, si poate ca multi si-ar cere inapoi banii pe bilet !