Povestea heringului calcat de locomotiva!

In largul oceanului.
Gasca de heringi se misca tacuta printre curentii marini.
Atentia fiecarui individ e permanent cuplata pe vecinul imediat – la randu-i reper altui aproape, evoluandu-se astfel intr-o sincronizare perfecta.
Totusi in ciuda faptului ca bancul inspira ideea de unitar, la o scara ultrasensibila orice peste isi are propria-i personalitate.
Unii chiar mai accentuata..

Ce-o fi fost in mintea unui hering mai rebel, atunci cand prin hardul lui de doua secunde i-a trecut ideea sa faca opinie separata?
Sa iasa din banc – asa pur si simplu!
Si cum o fi ajuns el la concluzia ca-i bine sa se adaposteasca exact intr-o plasa pescareasca – in timp ce confratii lui se indepartau rapid spre alte zone?
Mister..pret de doua secunde!
A fost foarte surprins atunci cand un pescar l-a aruncat cu nepasare intr-o imensa vana… fara sa-i ceara indeplinirea a trei dorinte – asa cum auzise el prin diferite bancuri!
O vreme s-a zbatut aprig in capcana propriei neimpliniri – se simtea inselat de acel marinar fara vise!
In cele din urma s-a linistit – a realizat ca branhiile nu pot respira sarea ce-l inunda din toate partile…
Apoi n-a mai contat nimic.
Nici faptul ca era introdus intr-o conserva, nici ca ulterior a ajuns in sacosa unui amarat – care proaspat lovit la cap de destin, murmura intelept  ”to be or not to be”  intr-un final hotarandu-se pe varianta ce coincidea cu o cale ferata ..
Soarta ..o lumina alba apropiandu-se cu repeziciune, un semnal acustic ..un ocean plin cu sperante ..bancuri cu sperante ..

Publicitate

Magarii!

Magarii s-au facut si se vor tot face!
Si asta cam peste tot in lume.
De regula, prin alte tari mai cu staif, magaria e perceputa ca abstracta.
O intuiesti doar!
N-o vezi, dar stii ca exista!
Acolo doar anumiti initiati  au cunostinta nemijlocita intr-ale magariilor!

La noi magaria e accesata de multi insi cu pretentii, care nu-si pun problema daca ea trebuie acceptata, ci doar cum poate fi prelucrata.
Asa ca magaria nu mai ramane abstracta ci incepe sa se vada de la o posta – devine palpabila chiar!
Iar odata vizualizata isi pierde misterul – nu-si mai are rostul cuantificarea ei in artificii matematice sau enunturi filozofice!
E pe fata – cum s-ar zice!
In felul asta incepe sa-si piarda din valentele metafizice ce induceau profanilor ideea ca trei magari pot echivala un pur-sange!

Si-atunci o vede si nea Vasile, o vede si badea Gheorghe … o vad chiar si eu! 🙂