Avatar !

 Mai nou – se spune ca daca vrei sa te simti apartinator de  ”lumea buna”  trebuie neaaparat sa vizionezi filmul ”Avatar”
Dar nu oricum, ci in 3D.

….

De mult timp suntem captivi intr-un fel de bucla temporala – asta probabil si pentru ca cei mai multi, habar n-au despre ochelarii prin care ar putea sa-si polarizeze realitatea in relief.  O realitate reala (atat de mult s-a flexibilizat termenul, incat e nevoie de pleonasm pentru a-l redefini !)  a carei adancime ar conferi vizibilitate multor lucruri ascunse …
 Deci pana o sa ne dam seama ce-s cu ochelarii astia minune, o sa ne resemnam la  vizionarea avatarelor in 2D, strigand apoi in gura mare  ”noi vrem respect”

In metrou (2)

Mai putini colindatori decat in alti ani
Scaune libere din belsug.
Ma asez.
 Statia Lujerului.
Trei pustulache dau buzna intonand ceva ce-ar vrea sa semene a colind.
”Domn Domn, sa-naltam … ”
Priviri indiferente – nu impresioneaza pe nimeni.
 Politehnica.
Trubadurii isi muta ”talentul” in alt vagon.
Poate c-or sa fie mai norocosi.
 Statia Eroilor.
Isi face aparitia un acordeonist.
Prima incercare ”O ce veste minunata” nu se potriveste prea mult cu zgomotul gandurilor din capul calatorilor.
Incepe o alta piesa.
De data asta da – a renuntat la ipocrizia religioasa a deschiderii de portofele.
E o piesa dintr-aia care se canta pe malul Senei –  care te incarca cu nostalgii romantice – chiar daca n-ai apucat sa le traiesti, vibrezi la ele de parca ti s-ar fi intamplat.
Tipul chiar e talentat – un pusti de 18-20 ani imbracat cu haine de calitate.
Asta inseamna ca nu vrea sa inspire ”sentimente crestinesti”
Deci pe palierul lui omul isi respecta valoarea .
Si bine face.
E una cu acordeonul, pe care-l face sa inspire, sa expire – transformand aerul in unde invaluitoare ! 
Solo-urile claviaturii sunt excelent echilibrate pe basi.
Urmeaza alta piesa in acelasi registru.
Si-inca una !
 – Urmeaza statia Izvor !
Pe cine intereseaza …
Sunete armonioase ce-mi intra prin timpane – ajungand Dumnezeu stie cum, sa ma furnice pe sira spinarii.
 – Urmeaza statia Unirii, peron pe partea stanga.
Gata cu concertul.
Ajungand in dreptul meu, ii palmez o hartie de 10 lei … hm, pret de strapontina !
Inclina capul cu respect – dar nu inspre mine, ci spre coltul de sus al vagonului, unde ecoul catorva note ramase intr-o anume inertie, se stinge incet.

  Hm, ma simt cam profitor !

Magarii!

Magarii s-au facut si se vor tot face!
Si asta cam peste tot in lume.
De regula, prin alte tari mai cu staif, magaria e perceputa ca abstracta.
O intuiesti doar!
N-o vezi, dar stii ca exista!
Acolo doar anumiti initiati  au cunostinta nemijlocita intr-ale magariilor!

La noi magaria e accesata de multi insi cu pretentii, care nu-si pun problema daca ea trebuie acceptata, ci doar cum poate fi prelucrata.
Asa ca magaria nu mai ramane abstracta ci incepe sa se vada de la o posta – devine palpabila chiar!
Iar odata vizualizata isi pierde misterul – nu-si mai are rostul cuantificarea ei in artificii matematice sau enunturi filozofice!
E pe fata – cum s-ar zice!
In felul asta incepe sa-si piarda din valentele metafizice ce induceau profanilor ideea ca trei magari pot echivala un pur-sange!

Si-atunci o vede si nea Vasile, o vede si badea Gheorghe … o vad chiar si eu! 🙂

Bolnavii!

 

Exista oameni care o viata intreaga sunt preocupati doar de cum sa faca cat mai multi bani.
Atat.
ca-s in vacanta, ca-s in timpul somnului, ca-s in bratele amantei (sau proaspetei sotii, dupa caz!) gandul lor e  – cat mai multi bani. cat mai multa putere.

………………………………….
  exista jucatori de table foarte respectati in anturajul lor
 fiecare partida castigata aduce un plus de ascendent asupra chibitilor.
d-asta traiesc
sa castige
pentru a fi respectati!

exista spectacole gratuite ale naturii – minunatii cromatice cu rasarituri si apusuri de soare ce se oglindesc in luciul pulurilor mutate frenetic ..

…………………………………………………..

exista pictori ratati, filozofi invidiosi …