Avatar !

 Mai nou – se spune ca daca vrei sa te simti apartinator de  ”lumea buna”  trebuie neaaparat sa vizionezi filmul ”Avatar”
Dar nu oricum, ci in 3D.

….

De mult timp suntem captivi intr-un fel de bucla temporala – asta probabil si pentru ca cei mai multi, habar n-au despre ochelarii prin care ar putea sa-si polarizeze realitatea in relief.  O realitate reala (atat de mult s-a flexibilizat termenul, incat e nevoie de pleonasm pentru a-l redefini !)  a carei adancime ar conferi vizibilitate multor lucruri ascunse …
 Deci pana o sa ne dam seama ce-s cu ochelarii astia minune, o sa ne resemnam la  vizionarea avatarelor in 2D, strigand apoi in gura mare  ”noi vrem respect”

Corespondente!

 

  Un chitarist ciupeste corzile cu o virtuozitate incompatibila decorului in care se produce – un colt de strada si-o palarie pentru donatii asezata langa el!
Imaginea izbeste imediat prin lipsa entuziasmului – a celui ce-ar fi trebuit sa creada in steaua lui!
Altadata probabil ca iscodea printre privitori, dupa vreo ureche avizata careia sa-i transmita un fel de  ”uite-ma, astept sa fiu descoperit”
Dar trecuse mult timp d-atunci!
Acum aprecierile catorva trecatori nu-l mai incalzesc cu nimic – sunt doar rutina unui job!
Il intereseaza continutul palariei nu aplauzele din timpul ”concertului”
 
                               ………

Intr-o sala de concerte.
O violonista ce executa un solo programat in varianta prescurtata, furata de frumusetea muzicii, ataca forma originala – cea lunga!
O trezeste la realitate colegul de coarde, care in timpul unui ”pizzicato” prelungit ii sopteste:
 – Scurteaza si tu bucata asta, avem si alte treburi –  oricum nu luam mai multi bani!

                              ………..

Legea echilibrului (2)

De regula intr-un stat democratic, interesele partinice orbiteaza intr-un permanent echilibru, in cadrul unui sistem.
 Prin diferite tehnici de imagine indusa diferitelor segmente de populatie, aceste entitati politice antreneaza – si respectiv beneficiaza de – un ”motor” popular ce le propulseaza in diferite ipostaze. Care ipostaze se mai ciocnesc din cand in cand – precum bilele de biliard – insa acest lucru este firesc, prin asta mentinandu-se conceptul de sistem activ.
Astfel se poate mentine echilibrul chiar daca in conjuctura actuala acest lucru e destul de dificil, dat fiind lipsa unor principii (elementele de ghidare la care faceam referire intr-o postare anterioara) 

Acum sa vedem ce se-ntampla cand ”bilutele” in loc sa se ciocneasca – sa-si caute permanent noi traiectorii intru mentinerea acelui echilibru – se absorb una pe cealalta formand o bila mare
In cazul asta nu cumva insasi sistemul va trebui contrabalansat de forte situate in afara lui, intr-o revenire  poate la un alt fel de echilibru ?

 Dar pentru a afla acest lucru, trebuiesc facute niscai sondaje!      😀

Lipscani

Centrul istoric al Bucurestiului
 

Un santier permanentizat ce te deprima
Un loc care respira istorie, dar intr-un mod poluat !
Ici si colo au aparut constructii ce nu-si au locul in zona.
Kitch-ul imbracat in hainele modernismului intr-o profanare a trecutului

 In alte parti ale lumii cu astfel de comori istorice se exporta imagine.
Primariile sunt constiente si exploateaza.
Si nu cred ca acei consilieri sunt critici de arta.

Intr-o reconstituire a ceea ce a fost, ar putea fi un oras in oras – aruncat inapoi in timp.
Cu pravalii, hanuri, ateliere – exact asa cum era odata !
O halta in istorie !

Turistul venit aici sa aiba senzatia … ca nu s-a nascut inca !