Teatrul National !

 

 
Dintotdeauna mi-a placut Caragiale.
Deci consider ca am si eu, ca dealtfel fiecare roman – un simt al umorului rezonabil.

In aceast etern national reality show, de la inaltimea unei native spiritualitati cu care ne place sa ne mandrim, cu aere de rafinati cunoscatori ne facem cu ochiul complice la cat de actual e trecutul – ilustrat de maestrul decantarii tipologice a clasei politice de atunci !
Si innobilam acest comportament al celor ce ne conduc, prin ridicarea la numitor de Caragiale !
Numele maestrului a devenit un brand, o dezideranta platforma pe care odata urcat dobandesti calitatea de personaj,

 Si multi se simt datori sa aplaude, inducand ideea ca …cine nu-i artist, nu exista !

Insa ce s-ar intampla daca perceptia ‘’spectatorului” n-ar mai avea corespondenta in umor ? 
Probabil ca reflectoarele manuite de anumiti formatori de culori, s-ar stinge brusc – trimitand astfel in anonimat toata mediocritatea ce a evoluluat sub palaria lui Catavencu !

 Hm, si poate ca multi si-ar cere inapoi banii pe bilet !