Magarii!

Magarii s-au facut si se vor tot face!
Si asta cam peste tot in lume.
De regula, prin alte tari mai cu staif, magaria e perceputa ca abstracta.
O intuiesti doar!
N-o vezi, dar stii ca exista!
Acolo doar anumiti initiati  au cunostinta nemijlocita intr-ale magariilor!

La noi magaria e accesata de multi insi cu pretentii, care nu-si pun problema daca ea trebuie acceptata, ci doar cum poate fi prelucrata.
Asa ca magaria nu mai ramane abstracta ci incepe sa se vada de la o posta – devine palpabila chiar!
Iar odata vizualizata isi pierde misterul – nu-si mai are rostul cuantificarea ei in artificii matematice sau enunturi filozofice!
E pe fata – cum s-ar zice!
In felul asta incepe sa-si piarda din valentele metafizice ce induceau profanilor ideea ca trei magari pot echivala un pur-sange!

Si-atunci o vede si nea Vasile, o vede si badea Gheorghe … o vad chiar si eu! 🙂

Legea echilibrului (2)

De regula intr-un stat democratic, interesele partinice orbiteaza intr-un permanent echilibru, in cadrul unui sistem.
 Prin diferite tehnici de imagine indusa diferitelor segmente de populatie, aceste entitati politice antreneaza – si respectiv beneficiaza de – un ”motor” popular ce le propulseaza in diferite ipostaze. Care ipostaze se mai ciocnesc din cand in cand – precum bilele de biliard – insa acest lucru este firesc, prin asta mentinandu-se conceptul de sistem activ.
Astfel se poate mentine echilibrul chiar daca in conjuctura actuala acest lucru e destul de dificil, dat fiind lipsa unor principii (elementele de ghidare la care faceam referire intr-o postare anterioara) 

Acum sa vedem ce se-ntampla cand ”bilutele” in loc sa se ciocneasca – sa-si caute permanent noi traiectorii intru mentinerea acelui echilibru – se absorb una pe cealalta formand o bila mare
In cazul asta nu cumva insasi sistemul va trebui contrabalansat de forte situate in afara lui, intr-o revenire  poate la un alt fel de echilibru ?

 Dar pentru a afla acest lucru, trebuiesc facute niscai sondaje!      😀