Afacerea!

 

Pe la sfarsitul anilor ’90 era in mare voga ”loteria” Eurobingo

 Mi-amintesc ca in ultimele editii castigau multe taloane completate cu … nume de caini!
Astfel ca-ntr-o repliere rapida a abordarii norocului, am decis sa fiu si eu in categoria celor care castiga, mazgalind pe bilet doar un simplu nume: Bujie!
Asa-l chema pe maidanezul meu – un caine roscat, mic de statura, destept si plin de viata.
Numele asta il dobandise pentru ca avea un obicei prost: atunci cand mai curatam bujiile la obosita mea dacie, sutea mereu cate una gata curatata.
O recuperam eu intr-un tarziu, dar cu ce efort …
Asa ca i-a ramas numele de Bujie!
Un nume cu scanteie!

 Deci in ziua in care pentru ultima data m-am hotarat sa mai risc niste banuti la bingo, l-am convocat pe nazdravanul Bujie la o scurta discutie:
 – Uite ce e, m-am gandit ca noi doi putem fi parteneri intr-o afacere!
 – Ham … adica in traducere ar suna un fel de ”s-auzim despre ce-i vorba”
L-am luat pe departe:
 – Spune-mi cinstit, nu ti-ar place ca in loc de subrezenia asta in care locuiesti acum – sa ai un cotet imens imbracat cu furnir de calitate, cu geamuri din termopan, usita batanta din policarbonat, o micuta piscina …
 – Ham, ham, ham, ham, ham, ham …
Credeam ca nu se mai opreste!
Am continuat:
 – Ce zici si de niste dejunuri regulate ce-ar consta in muschi file, carne macra fara pic de grasime, ceva oase mari de vita, numai bune pentru dantura, niste bomboane cu ciocolata …
 Nu mai latra, o daduse pe limbajul corpului – sarea la mine ca apucatu’ ma lingea pe mana apoi se invartea ca un titirez in jurul coz … ma rog, elicei!
Judecand dupa comportamentul lui, se parea ca afacerea o sa fie un succes!
Hm, ”se parea”
Dar eu doream sa fiu sigur, nu vroiam incertul ”se parea”
Asa ca am plusat:
 –  Si ca sa fie treaba treaba, indata ce intelegerea noastra va da roade, voi intreprinde tot ce-i necesar pentru ca tu sa te bucuri si de tovarasia a doua-trei maid … adica printese! Un mic harem alteta … daca-mi permiteti!
 – Hauuuuuuuu .. hauuuuuuuuu ….
Din punctul meu de vedere situatia era cat se poate de clara. Acum mai trebuia sa intru in miezul problemei: 
 – Stii, in ultimul timp s-au castigat bani frumosi cu nume de catei inteligenti, asa ca tine – alteta. Deci ma gandeam sa-ti caligrafiez scanteietorul nume, pe taloanele de bingo la extragerea de maine.
 – Ham, ham, isi exprima el o oarecare rezerva!
 – Nu exista, poti avea deplina incredere in mine, n-o sa te trag in piept! Sarcina ta e sa incropesti acolo d-un noroc baban, poate printr-un spiritism canin – voi stiti ce si cum!
 In fine, a aprobat totul printr-un ”ham” dar putin cam neutru in opinia mea!

A urmat ziua extragerii – nici astazi nu-mi dau seama care a fost motivul pentru care n-am castigat nimic …
Eram suparat la greu!
Cum e posibil?
Ghinion?
Da, dar al cui?
Pai ia sa vedem, ce nume era scris pe taloane?
Ahaaaaaaaaaa!!!

 – Pai bine bai nesimtitule, chiar sunt bataia ta de joc?
 – Ham!
 – Adica mai ma iei si la mistho!
 – Ham!
 – Niciun ham, neispravitule! Eu unul mi-am facut treaba, dar tu? Tu nimic! Am investit in tine atata incredere …tradatorule! Nici nu stiu cum de am crezut ca o potaie proasta ca tine ar putea sa …
 – Ham!
 – Mucles! Dom’le si ce tupeu aveai! Vroiai sa stai intr-un cotet de cinci stele, ai?  Cu termopane! Piscina! Dejunuri imparatesti! Pai meriti tu asta, bai puricosule?
 – Ham!
 – Degeaba o faci acum pe niznaiul! Nu-ti inghit eu trucurile astea ieftine! Mars d-aici balosule! Hm, auzi – mai vroiai si vreo douazeci de maidaneze! Adica o faceam si pe codosul pentru tine! Bravo frantz! Pai ce-i aici ba, bordel?  Cum iti inchipui tu ca …
 – Ham!
 – Ham, ham …

Smecheri si fraieri

De curand am dat peste o emisiune la tv intitulata ”Smecheri de Romania” in care sunt focusati indivizi cu mentalitati ieftine.
 
Eroare, aia nu sunt smecheri !
Aia sunt doar reziduurile unui sistem.

…………………………………………..

Pentru mine ecuatia e simpla : daca de la un anumit nivel ii spui unuia ca-i smecher, ori te pui in postura de fraier, ori intr-o complicitate conjucturala accepti ideea de colegialitate ! 
 N-ai cum sa ramai neutru, nici macar la adapostul ironiei !

Zece ani fara Iosif Sava !

                                                Zburatorul

                                                     *
 Nu stiu de ce, dar mi s-a facut dor de Iosif Sava !
De ”fundamentalistul muzicii mari”
De omul care in nomenclatorul culturii, a inventat o fisa de post care acum e goala !
 Mi-l amintesc in emisiunilor d-altadata, cu acea delimitare sacra
”dupa Bach … e pauza !”
Dupa care supunea atentiei multe alte registre componistice, carora intr-o traducere elitista le accentua valoarea intrinseca.
 Apoi cobora pe la nivel domestic, insa fara sa-si piarda nimic din aura de apartinator al altei lumi !
Aborda lucruri simple, cotidiene, discutii aprinse cu invitati interesanti
 Astfel ca-mi vorbea si mie, si lu’ vecinu’ Vasile !

 Si iarasi urca pe alte dimensiuni – de data asta luand cu el si o parte din privitori.  Multi fara educatie muzicala, dar avand incorporate native cutii de rezonanta – dornice sa vibreze cu universul !
 Asta n-o putea face oricine !
 
 Pe la acel nivel domestic m-a  ”pacalit” si pe mine – profanul !
La-nceput a fost o simpla curiozitate, dar dupa aia – exact cum actioneaza un drog – mi s-au deschis anumiti receptori care din ce in ce mai nesatiosi se manifestau intr-un sevraj daca uitam sa le aloc saptamanal cate o doza de serata  !

  Azi cand timpul mi-o permite, din cand in cand mai decolez pe cate-o ”Fuga” sau ”Sonata” constient fiind ca pe la nivelul meu, probabilitatea de a ma ciocni cu alti ”zburatori” e minima !
  Daca-ar mai fi trait Maestrul sunt convins ca s-ar fi impus … o conduita preventiva !